De fapt, anul acesta a debutat prost pentru mine. Nimic nu prevestea cavalcada de evenimente pozitive care au urmat. În 24 aprilie mă pomenesc cu un mesaj trimis prin poşta electronică, prin care un domn, pe numele lui Mariu Marin, mă aborda cu următorul mesaj: „Vladimir bună ziua, vreau să elaborez o antologie a picturii moldoveneşti. Trebuie un autor manager. Problema e că îmi trebuie pînă la 1 iunie. Nu vreau o lucrare chiar academică. Vreau o lucrare minimalistă ca şi text, cu accent pe imagini. Un album frumos. 10-15 pictori… Puţin INFO despre pictori în engleză şi română, legendă minimă la tablouri şi o prefaţă generală, în engleză şi română. În plus, trebuie găsite imaginile. Graficianul angajat deja le va prelucra, dar oricum trebuiesc de calitate bună. Ştiu că termenii sînt scurţi, dar avem ocazia să facem un lucru util“. Acestea erau datele problemei. Trebuia să dau un răspuns rapid, şi era la un final de săptămînă. Deci pînă luni m-am pus pe cugetat. Dar am răspuns întîi: „Dragă Marin Mariu! Mă interesează proiectul. Vorbim pe îndelete luni. Eu sînt întos acasă după opt zile de pauză de Internet. Mulţumesc de propunere. Vladimir“.
A fost un sfîrşit să săptămînă cu frămîntări, întrebări interioare, nedumeriri. De unde putea apărea cineva care să-mi propună un astfel de heirup intelectual? Un album de artă conceput, elaborat, machetat şi tipărit într-o singură lună. Nimic în capul meu nu prindea carne, consistenţă, temei. Confuzia şi întrebările fără de răspuns au pus stăpînire pe mintea mea. Niciodată înainte nu am fost pus în situaţia de face o adevărată Antologie, cu atît mai puţin într-un timp restrîns.
Insurgenţa artistului
Desigur, ocupîndu-mă de vreo 15 ani de istoria artei moldoveneşti, de cea românească interbelică şi de raporturile comune ale acestor două sisteme artistice, simţeam nevoia unei grile valorice, mai exact, a unui canon plastic, a unei referinţe de tip „Antologie“. Există antologii de poezie, fotografie, proză, arhitectură etc., însă nu ştiu să fi văzut vreo antologie de pictură. Dar am găsit formula prin a selecta, dintre sutele de artişti de ieri şi de azi, doar 18 nume care, din punctul meu de vedere (subiectiv, cum altfel?), cumulează întregul inventar de problematici, stilistici, formule plastice şi teme care au fost abordate şi elaborate de artiştii plastici ai acestui spaţiu cultural, încercînd să forez mai în adîncime, dincolo de nivelul strict epidermic al reprezentării/ imaginii. A trecut suficient de mult timp de cînd ne-am desprins de comunismul care lucra intens la regimul imaginii, la ce şi cum trebuie reprezentat. Dar acel comunism nu putea nicidecum controla combustia lăuntrică a artistului, nu-i poate decît intui gîndurile, emoţiile, comportamentul, adevăratele preocupări. Tocmai de aceea artistul era considerat un insurgent prin excelenţă. Prin urmare, am ajuns la concluzia că ne aflăm în faţa unui bagaj inestimabil de artă neexplorat îndeajuns, care trebuie analizat şi din punct de vedere psihologic, etic, psihanalitic chiar, că se impunea o analiză care trebuie să epuizeze un repertoriu de date lax şi amplu, biografii şi destine artistice reprezentative pentru acest gen de expertiză. Cum bine se înţelege, bună parte a investigaţiei era realizată la momentul în care a venit provocarea cu antologia. Un cerc de artişti deja era de mult în studiu, în vizorul preocupărilor mele analitice, am şi scris articole de-a lungul timpului despre ei. Majoritatea dintre aceştia şi-au găsit locul corespunzător în paginile albumului. Avînd deja la activ cîteva studii monografice despre creaţia unor artişti ai secolului al XX-lea, ştiam ce înseamnă să concepi de la zero un astfel de studiu, oarecum de natură academică.
Frugalitate verbală
Acum însă, se cerea elaborarea unor fişe succinte, compacte, sintetice, capabile să închege în cuvinte puţine esenţa unor discursuri plastice care se întindeau şi se întind pe decenii întregi. După ce am ales artiştii, era nevoie să-i definesc, de o manieră recognoscibilă. Prin nişte mici poeme în proză, aşa le-am dorit. Biografiile sînt, de regulă, stufoase, aici însă aveam nevoie de frusteţe, de o frugalitate verbală. Locvacitate verbală minimă. Mai ales că gîndurile mele trebuiau traduse şi în limba engleză, căci volumul s-a gîndit integral bilingv. Ei bine, limba engleză impune o anumită concizie, precizie maximă, o gîndire analitică. Trebuia să ţin cont şi de asta. Tocmai de aceea, am apelat la suportul unei vechi prietene, Dana Altman, care e şi ea critic de artă şi galerist, la New-York. Aveam nevoie de cineva care cunoaşte lumea artei din cea mai importantă metropolă a culturii vizuale. Asta pentru că Antologia aceasta ţinteşte o receptare la cel mai înalt nivel de cunoaştere a vizualului contemporan. Ea nu este gîndită doar pentru Republica Moldova sau România, ci mai ales ţinteşte un avizat public occidental şi nu numai, unde se cunosc atît de puţine despre fenomenele plastice de la noi! Antologia are, în esenţă, o dublă funcţie: de inventar istoric retrospectiv şi prospectiv, dar şi de judecată valorică. Un preţios document poligrafic care întreprinde o temerară vivisecţie a întregului corp artistic, de la un capăt la altul, acoperind o perioadă de 75 de ani.
Exact în ordinea în care a apărut în album, iată artiştii pe care i-am inclus în Antologie: Moisei Gamburd, Mihail Grecu, Ada Zevin, Igor Vieru, Aurel David, Valentina Rusu- Ciobanu, Andrei Sârbu, Elena Bontea, Sergiu Cuciuc, Mihai Ţăruş, Dumităr Peicev, Inessa Ţîpin, Anatol Rurac, Alexander Tinei, Roman Tolici, Mark Verlan, Valentina Bobkova, Andrei Gamarţ.
O expunere aparte necesită designul albumului, care iniţial era prevăzut să aibă 150 de pagini, ca în cele din urmă, să mai suplimentăm numărul acestora pînă la 168. Raţiuni strict de conţinut ne-au silit să luăm această decizie. Nu puteam totuşi aloca un număr egal de pagini fiecărui artist. Din punctul meu de vedere, talentele artiştilor nu pot fi egalizate. Era clar că un anume artist nu-şi poate devoala plenitudinea discursului în trei-cinci lucrări de pictură, în timp ce altul – se simţea perfect în haina acelor cîteva file. Trebuia intuit acest potenţial de reproductibilitate şi credibilitate al imaginii pictate în raport cu suportul ei tipărit. Altfel spus, cît cîştigă sau pierde o lucrare de pictură, atunci cînd este supusă reproducerii. Cînd apare tipărită într-un tiraj mare. Gînditorul Walter Benjamin vorbea într-un studiu despre aura operei în era reproductibilităţii ei tehnice. El afirma că atunci cînd o operă de artă este multiplicată prin fotografiere, tirajare, unicitatea ei piere, şi încărcătura mistică dată de aceasta dispare. În cazul nostru, trebuia să facem diferenţa între operele acelor artişti care nu pierd prin reproducerea operelor şi cei care nu stau „bine“ între vopselurile tipografice. Toate aceste aspecte au fost luate în discuţie, echilibrate, evaluate.
Coperta şi supracoperta
Pe copertă nu am dorit din start nici o reproducere a vreunei lucrări de artă. Am vrut să evităm banalul şi calea minimei rezistenţe, cînd o reproducere te salvează de a mai gîndi altceva decît să mai adaugi nişte fonturi, care să conţină numele autorului, titlul publicaţiei şi alte elemente de identificare. I s-a propus lui Serghei Drebujan – un foarte tînăr şi ambiţios designer de la Chişinău – să conceapă un soi de brand al cărţii, pornind de la forme geometrice şi de la culori esenţiale. Frust, minimalist, uşor de citit. Pentru coperta albumului a propus un alb lăptos, cu trei pătrate – chenare, în trei culori esenţiale, iar în interiorul acestora s-a amplasat un „soare“ stilizat, ale cărui opt raze imită vîrfuri de creioane colorate (albastru, galben, roşu, verde). În centrul acestei compoziţii extrem de simple, dar percutante vizual – litera M, o majusculă care e iniţiala numelui şi prenumelui editorului, dar şi prima literă a cuvîntului Moldova. Dedesubtul acestei compoziţii s-a amplasat titlul publicaţiei, în cele două limbi, iar numele autorului şi titlul reluat doar în engleză apar doar pe cotorul cărţii. Coperta a patra, cu un fundal oranj (culoarea- laitmotiv al paginilor din interior, cu texte în limba engleză), conţine cuvîntul ANTHOLOGY, descompus în litere distincte pe toată suprafaţa. Prima literă este albă, celelalte, negre. Supracoperta reia acelaşi negru pe întreaga suprafaţă, pe care se proiectează, pe prima copertă, acelaşi brand descris mai sus, iar pe suprafaţa din spate – un motiv caleidoscopic, din tringhiuri care cresc din interior către marginile suportului pe care se desfăşoară.
În interiorul cărţii toate ilustraţiile sînt color, şi pe fiecare pagină s-a reprodus cîte o singură operă de artă, cu informaţie frustă, denumirea lucrării, dimensiunile şi tehnica, anul execuţiei.
O noutate absolută a acestei publicaţii, cel puţin pentru spaţiul moldovenesc, este că am optat pentru modalitatea de a ilustra felul în care pictează artistul, foloseşte transparenţele, insistă asupra detaliilor, accentelor, contururilor, arătînd astfel modalităţile de a aşeza culorile pe suprafaţa pictată, atingerile de suport etc. Pentru aceasta s-au ales anumite lucrări, reprezentative pentru fiecare artist, şi s-au reprodus pe două pagini, fără chenar, fără nici un alt fel de inserturi tehnice. Pictura trebuie să respire în voie pe toată suprafaţa hîrtiei tipografice. Spectatorul asistă astfel la un fel de denudare anatomică a operei, pe care o poate cerceta pe îndelete, chiar dacă are în faţă doar un erzaţ articulat din pixeli, şi nu opera în materialitatea ei fizică. Oricum, acest exerciţiu mental este specific epocii noastre, în care realitatea internautică, fictivă a substituit-o demult pe cea palpabilă, materială şi pulsatorie. Partea de machetare şi prepress a realizat-o priceputul şi discretul Andrei Ichim, cu care, cîndva, am fost coleg de liceu. Acum, acesta face machetare şi tehnoredactare pentru diverse edituri din Republica Moldova.
Avem, în cele din urmă, un obiect poligrafic remarcabil, un produs intelectual şi vizual care lucrează precum un titirez, rotindu-se îndelung, pe care trebuie să-l urmăreşti şi să-l studiezi cu de-amănuntul, cu luare-aminte, pentru a-i putea descoperi sensurile, reperele, frumuseţile şi mai ales destinele artistice şi creatoare înscrise în interiorul lui.
Un volum de artă deosebit de frumos, pentru oameni frumoşi, competenţi şi inteligenţi. La apariţia lui a contribuit în chip esenţial compania Getik România (director: Ghenadie Dumanschi), căreia trebuie să-i aducem toate laudele, pentru că într-o vreme de secetă şi dezinteres total pentru actul de cultură şi actul creator, aceasta a susţinut generos o astfel de lucrare-experiment, căreia îi presimţim un destin îndelungat şi spectaculos. Pe toate meridianele lumii. Despre astfel de lucruri ar trebui să vorbească oamenii, şi să se implice cu adevărat în reiterarea unor acte de susţinere, finanţare şi promovare. Titirezul se învîrte!
Albumul O antologie a picturii moldoveneşti va fi lansat la Chişinău, pe 15 septembrie, la Berd’s Design Hotel, iar lansarea din Bucureşti va avea loc pe 24 septembrie, la Librăria Carusel, din reţeaua Cărtureşti.
Fondul Culturii din Moldova 
Discuție
Niciun comentariu până acum.