Cultura

Viața și gîndurile lui Aureliu Busuioc

Vasile Botnaru : Pentru ediţia de astăzi, am adunat câteva secvenţe din dialogurile cu Aureliu Busuioc. La fel cum pozele de epocă arată cu totul altfel, după ce protagoniştii trec în nefiinţă, cuvintele lui Aureliu Busuioc sună cu totul altfel, după ce maestrul a trecut pragul veşniciei, ca să ne îndrume, în continuare, de la distanţă, pe acei care vor să ia aminte. Aşadar, vă las singuri în faţa dragostei lui Aureliu Busuioc şi pentru Aureliu Busuioc.

#Aureliu busuiocAureliu Busuioc: „Când aveam 16 ani, ne-am încărcat, în decurs de câteva ore, într-un tren care, după multe aventuri, s-a oprit la Timişoara. După multe zile de călătorii, s-a oprit la Timişoara. A trecut prin bombardamentele de la Bucureşti, din mai 1944. A trecut prin bombardamentul de la Turnul Severin şi s-a oprit în Timişoara, care era un pic mai liniştită. În general, Banatul nu a resimţit războiul, aşa cum l-a simţit Moldova, cum l-a simţit tot restul ţării. Era o regiune foarte bogată, era grânarul României, în fond. O regiune foarte bogată, cu oameni foarte muncitori, cu oameni bine înşurubaţi în pământul pe care trăiau, de care aveau grijă şi îşi iubeau pământul acela. Şi, la un moment dat, dau năvală moldovenii care duceau o viaţă cu totul altfel decât bănăţenii. Acolo vezi pâinile acelea de câte 10 kilograme bucata, albe, tocmai luminau. Vezi toate casele cu porc tăiat la Ignat, în ajunul Crăciunului şi băgat în gavanoase, călaie, cum le numeau ei acolo, să aibă carne tot timpul anului şi grăsimi şi aşa mai departe. Case frumoase, bine împodobite. În Banat nu se locuia într-o singură cameră, faci casa şi locuieşti într-o singură cameră toată familia, unul peste altul. În Banat se făcea casă, pentru a trăi în ea, a trăi omeneşte. Eu, obişnuit cu lucrurile acestea aici, pentru că aici am dus o viaţă destul de îmbelşugată chiar, aş spune eu. Acolo lucrul acesta nu m-a mirat: cum trăiesc ei. M-a mirat în ce situaţie am ajuns eu. Bineînţeles că am fost complexat de faptul că nu puteam să mă îmbrac aşa cum se îmbrăcau colegii mei, de faptul că aveam o pereche de pantofi. La 3 ani puteam să o schimb sau nici nu aveam cum s-o schimb şi aşa mai departe. Uneori nu aveam pentru pâine. Când mama a început să-şi vândă inelul de nuntă… mama şi-a vândut cerceii cu diamante şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Acolo, în Banat?

Aureliu Busuioc: „Da, acolo, în Banat, ca să putem exista, să putem exista, să putem face faţă cât de cât…”

Europa Liberă:  Când s-a pus problema să vindeţi ceva, ca să existaţi sau s-a pus deja problema să faceţi carte? Mama dumneavoastră…

Aureliu Busuioc: „Ca să existăm.”

Europa Liberă: Vă rânduia deja spre o anumită carieră?

​​Aureliu Busuioc: „Ca să existăm. Pentru că s-a mai întâmplat încă un lucru. Taică-meu, în timpul războiului, a fost mobilizat la Curtea Marţială, corpul III teritorial de aici, din Chişinău, în calitate de conţopist. Ce putea un profesor de ştiinţe naturale, fără studii speciale la Curtea Marţială? Erau conţopişti. Atât că ştiau carte, ştiau să citească, ştiau să scrie şi ştiau să întreţină o convorbire normală cu oricine. Profesorii, vasăzică, pedagogii. Şi, după armistiţiul din România, tata a fost căutat de trupele ruseşti, trupele de ocupaţie, că aşa au fost, în fond, nu? Comisia aliată de control, chipurile, dar aparţinea ruşilor, americanii, englezii n-aveau nicio treabă în această comisie de control, lucruri cunoscute, de altfel. Taică-meu a fost nevoit  să circule prin ţară, ba aici, ba dincolo, să scape, pentru că în zilele acelea nimeni n-ar fi stat să întrebe: „Dar ce aţi făcut voi la Curtea Marţială? Ah, la Curtea Marţială? Lichidăm.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră aţi conştientizat toate lucrurile acestea mai târziu sau le ştiaţi cu mintea dumneavoastră de adolescent?

Aureliu Busuioc: „Ştiam şi cu mintea mea de adolescent lucrurile acestea Şi era mama singură învăţătoare, cu o leafă mizeră. Era inflaţia ceea din timpul războiului şi imediat după război. Nu putea pe noi trei, două surori şi eu, să ne întreţină altfel, decât vânzând ba una, ba alta, ba un obiect, ba altul. Şi tatăl meu aşa se deplasa tot timpul: azi aici, mâine în Focşa. Mai târziu, când s-au mai lămuri lucrurile, bineînţeles că poliţia română, de acuma în anii ’48-’49, completamente trecută în subordinea comuniştilor, a început să îi ajute pe aceştia de la comisia aliată de control, pe ruşii de acolo. Şi taică-meu a fost descoperit, şi i s-au luat documentele şi i s-a spus: „Uite, trebuie să te prezinţi la Sighet, de acolo, în Uniunea Sovietică, unde ne vom lămuri”. Adică să te întorci acasă, chipurile. Şi am hotărât că, dacă e aşa, familia… pleacă toată familia. Eu eram la şcoala militară din Sibiu, în ajunul examenelor de a deveni ofiţer la transmisiuni, în ’49 aveam 21 de ani. Aceasta s-a întâmplat în 1949. A venit mama şi mi-a spus: uite aşa şi pe dincolo, de mine nu se ştie nimic. Acolo se ştie că este tata, mama şi două surori ale mele, poţi să rămâi aici şi să înveţi, spunea că poate cumva să ne luăm rămas bun. Şi eu am spus că nu. Eu din zvonuri, din auzite şi din cele cunoscute şi văzute cu ochii mei, din comportamentul sovieticilor în România, din anii aceia, mi-am dat seama că lucru bun nu e cu plecarea aceasta, cu repatrierea aceasta, chipurile. Şi într-adevăr, majoritatea trenurilor care plecau de la Sighet, de la filtrul acela, cum se numeşte, peresîlocinîi punkt, ceva de genul acesta, multe trenuri cu basarabeni şi nu numai cu basarabeni, cam ocoleau Moldova, Ucraina, se opreau undeva în străfundurile Siberiei. Sau mulţi dintre cei care călătoreau cu trenurile acelea erau cazaţi direct la puşcărie. Am vrut să fim alături de el, pînă la capăt. Şi am plecat şi eu cu ei. Uite, în felul aceasta, m-am întors.”

Europa Liberă: Şi a fost al doilea şoc, revenirea acasă?

​​Aureliu Busuioc: „Mai mult decât şoc. Mai mult decât şoc. Pentru că noi lăsasem o casă, un conac la ţară, lăsasem casa aicea, în… chiar pe locurile acestea, unde vorbim acum, pe strada Albert Tomas, acum Tolstoi, casa bunicilor, o soră de-a mamei şi a noastră. A noastră a fost distrusă, a bunicilor mai este casa. Locuiesc, probabil, foştii servitori ai noştri, locuiesc acolo. Dar nu mă interesează, nu mă interesează , nici nu vreau să ştiu. Un avocat mi-a propus să începem demersurile, poate cumva să… ca singur moştenitor şi nu vreau să mă bag. E o aventură şi costisitoare sau chiar necostisitoare… Sunt nişte oameni care de zeci de ani locuiesc acolo şi acuma deodată vine un fost, a fost cândva stăpân sau nici n-a fost şi uite o să-i dea afară… Ştii cum se termină lucrurile acestea: cu câte lacrimi, cu câtă durere, cu cât sânge, cu câtă pierdere de nervi. Şi am fost cazaţi în subsolul unei şcoli, lângă stadionul acela din deal, Dinamo, mi se pare că se numea, într-un subsol umed, un beci, cu mărimea de 16 metri pătraţi: tata, mama, eu şi două surori. Îţi imaginezi… Şi am stat acolo ani mulţi… Aceasta a fost în anul ’50, prin anul ’57-’58, de abia au primit o cocioabă părinţii mei. Dar, între timp, sora mai mare terminase Institutul „Ion Creangă”, Institutul de Stat, nu era „Creangă” atunci, lucra la ţară, la Briceni, cealaltă se măritase. Părinţii mei au fost mutaţi într-o cocioabă cam de mărimea acestei cămăruţe. Ei, cât e aici? Vreo 12 metri pătraţi. Şi abia, prin anul 64, adică la 14-15 ani, de la întoarcerea în Uniunea Sovietică, căpătaserăm o locuinţă din 2 cămăruţe, care aveau în total 31 de metri păraţi, cu toate dependenţele: o bucătărioară cât un veceu, un coridoraş cât spaţiul dintre 2 uşi duble, ştii cum se făceau înainte la intrare. Şi 2 cămăruţe în care abia puteai să bagi o masă, un divan. Aceasta a fost tot ce ni s-a pus la dispoziţie, după 15 ani de aşteptări şi de mizerie nemaipomenită… Dar când am venit din Sighet, tata a fost un profesor foarte bun, a lucrat la… acuma se numeşte Liceul „Principesa N. Dadiani”, a fost acolo profesor de ştiinţe naturale. Şi s-a impus, a devenit şi învăţător emerit şi nu ştiu ce. Pentru că nu se putea altfel. De multe ori, mă întâlnesc cu oameni bătrâni pe stradă: „Am fost elevul tatălui dumneavoastră”, „Am fost eleva tatălui dumneavoastră”. A rămas în memoria multora, pentru că a fost într-adevăr un om extraordinar, în meseria aceasta a lui. Al doilea şoc a fost mediul. Am lucrat în 1950 aproape întreg anul depanator radio, la un atelier cu vreo 5 lucrători, făceam reparaţii de amplificatoare pentru cinematografele acestea ambulante. Şti ce erau? Un geamantan acolo…”

Europa Liberă: Kinoperedvijka?

Aureliu Busuioc: „Da, da.”

Europa Liberă: Aceasta în baza studiilor făcute la români?

​​Aureliu Busuioc: „Da, la şcoala de ofiţeri acolo, transmisiuni radio, telefonie, telegrafie. Şi cu o leafă mizeră. Dar oricum lucrau mama, tata învăţători. Amândoi la şcolile primare au fost trimişi: tata, după vreun an de cercetări de tot felul, mama după vreo 6 luni. Iar eu de acuma, ca muncitor, venit din clasa muncitoare, am intrat la Institutul Pedagogic, unde mi-am dat seama că studiile care mă aşteaptă sunt un fel de repetare a şcolii primare, prin care trecusem, cursul complimentar. Poate că tu nu ştii, pe lângă toate şcolile primare, majoritatea şcolilor primare, unde erau sate mai mari sau la oraş, era şi un curs complimentar de 3 ani, unde omul, absolventul a 4 clase primare, mai căpăta o meserie. Era brodatul la fete, menaj, chestii din acestea. La băieţi tâmplărie, fierărie şi toate lucrurile din acestea. Şi, când am înţeles că acest Institut Pedagogic nu va putea să-mi dea mai multe… Aveam profesori, dacă le-aş spune analfabeţi, aş exagera, i-aş ridica cu o treaptă mai sus decât se aflau: nu ştiau nici rusa, nici moldoveneasca lor. Adică ştiau o moldovenească care era pentru mine de neînţeles, adusă de peste Nistru. Din aceştia era format corpul didactic, din transnistreni, care veneau fiecare cu limba lui de acasă. În fiecare sat, îmi face impresie că se vorbea altfel, acolo… Şi, când am văzut toată chestia aceasta, când am început să studiez literatura sovietică moldovenească, mi s-a făcut părul măciucă în cap… Am citit lucrări pentru care n-aş fi luat niciun 6, niciun 7, să zicem, în clasa a 4-a sau a 5-a de liceu, la compunere. Citeam poezii care, mă rog, îţi închipui: „armata” sau nu „armata”, „Oastea sub zări roşii estice trece cu paşi viforoşi, /Slavă armatei sovietice /Slavă ostaşului roşi”. Roşi de îndoieli sau de cizme… nu se spunea… Al treilea şoc a fost când mi-am dat seama că ceea ce purtam eu în mine, poezioarele celea care le închinam de la „Carmen Silva”, să zicem, în Timişoara, de la liceul „Carmen Silva” sau altor domnişoare cunoscute pe la ceaiuri dansante, chestii din acestea, toate poezioarele acelea sunt cu un cap mai sus decât poezia de dragoste a lui Corneanu sau Ponomari sau mai nu ştiu cui şi atunci mi-am dat seama că aveam în mine ceva, aveam în mine dorinţa aceasta de a mă afirma. Dar ea nu mergea mai departe decât interesul meschin de a pune laba pe o fetiţă dulce sau mai nu ştiu cum. Mi-am dat seama că pot scrie şi am scris: „Eu sunt mândru că am trăit cu Lenin în acelaşi veac” („vac”, de altfel, cum se scria atunci). Am scris o poezie în care promiteam să glăsuiesc pentru cutare sau cutare candidat al partidului în funcţie de deputat şi aşa mai departe. Dar, cel puţin, am scris lucrurile acestea într-o limbă mai mult sau mai puţin inteligibilă. Deşi, de multe ori, eram nevoit să cedez. Nu, acesta este un cuvânt românesc. Şi a durat chestia aceasta vreo 5-6 ani. Îmi face impresia că undeva prin ’55-’56 au început să îşi amintească despre Eminescu, despre Creangă. Ba chiar şi Sadoveanu a apărut aici cu cartea ceea, execrabilă, „Mitrea Cocor” sau „Mitrea Kakor”, cum îi ziceau ruşii. Şi atunci a început să se cam schimbe un pic, în orice caz, cu mai multă îndrăzneală. Eram redactor la Editura de Stat. Cu ceva mai multă îndrăzneală l-am tradus pe Şolohov, aşa cum credeam eu că trebuie să sune el şi, de altfel, a fost o traducere bună. În orice caz, mai bună decât a lui Cezar Petrescu, care nu făcuse decât să treacă cu o mână de maestru peste o iuxtă, peste o traducere ad literam din ruseşte. Mai era Alexandru Cosmescu, mai era Igor Creţu, cam noi, aceştia, şi am început schimbarea, de la Editură… Acolo au început să apară cărţi care se puteau citi, nu lizibile, dar citibile şi pe înţelesul oamenilor mai mulţi. Au început să ridice capul cei care l-au ţinut la cutie, au ţinut la cutie capul multă vreme, de frică. Oamenii se temeau să arate că sunt culţi, se temeau să arate că au terminat, să zicem, literele în Iaşi sau Bucureşti, sau la Cluj, undeva. Se temeau să recunoască…”

Europa Liberă: Aveaţi senzaţia că, odată şi odată, veţi trăi o viaţă adevărată? Aceasta era temporar sau v-aţi conformat?
​​Aureliu Busuioc: „Nu. Nu m-am conformat. La început, volens ne-volens, cum zic ruşii, volens ne-volens m-am conformat. Pentru că mi se dădea peste nas la tot pasul, dacă aş fi deviat, cât de cât de la linia aceasta. Dar prin anii ’56-’57, a pornit schimbarea, aceasta a fost cu Hruşciov, după moartea lui Stalin. Prin ’55, au început să scrie oamenii câte ceva… Şi pe la Moscova au început să apară unele lucruri. Prin ’56 era de acuma binişor chiar, era dezgheţul acela hruşciovist. A început mişcarea aceasta şi aici, la noi… Şi atunci am înţeles că pot să fac mai mult, ca să nu arăt aşa cum arăta, să zicem, un Ponomari sau cine mai era acolo: Vetrov, Lipcan, erau destui din aceştia. Că pot să fac ceva mai mult decât aceştia, ceva care să îmi aparţină numai mie, unde să fiu eu… Adică să mă bag şi eu în literatură. Atunci am şi fost primit, imediat am fost primit în Uniunea Scriitorilor, pentru că şi ei nu mai puteau să reziste la presiunea acestor săpunari, cine mai are acolo: Cana, Săpunaru. Erau destui, aveau nevoie de ceva sânge proaspăt. Am intrat în Uniunea Scriitorilor şi am început să lucrez, aşa cum voiam eu. Bineînţeles că, în alte condiţii, la o altă vârstă cumva, altfel ar fi fost avântul, altul ar fi fost elanul şi altele rezultatele. Eu am început pe la 24-25-26 de ani de abia să mă încadrez în ceea ce s-ar putea numi cât de cât literatură.”
Europa Liberă: Dar în România aţi făcut, mă rog, primul pas spre cariera militară. Aici nu vă imaginaţi altceva? Literatura era ca şi profesiune sau hobby?

Aureliu Busuioc: „Nu, profesiune. Bineînţeles, am început ca redactor la editură, care şi el e un şurubaş în literatură, nu-i aşa? Un redactor de carte, un lector de carte – cu aceasta am început. După aceea, am nimerit la revista satirică „Chipăruş”, o revistă înspăimântător de proastă, dar în care, mă rog, mai încercam şi noi câte ceva. A fost după aceea bătălia mare din ’58, când au fost daţi afară mulţi, expediaţi care încotro, de la „Chipăruş” şi de la alte reviste. După aceea, am nimerit la „Scânteia Leninistă” şi „Tânărul Leninist”, de acuma în calitate de redactor-şef.”

Europa Liberă: Dar v-au trimis acolo, pentru că era locul cel mai inofensiv. Ideologic cred că nu eraţi foarte sigur.
​​Aureliu Busuioc: „Eu şi acolo am avut scandal. Am avut scandal pentru că aveam vreo doi lucrători evrei. Era Saşa Fridman, un poet destul de acceptabil, în orice caz, care a scris despre un copil evreu nu ştiu ce, l-au luat nemţii să-l împuşte. Era viorist şi l-au pus să cânte din vioară şi el a cântat Internaţionala, pentru care l-au împuşcat imediat şi aşa mai departe. Şi am avut scandal pe chestia asta: „Ce vrei să faci?” Era un idiot aici, Medvedev de la Comitetul Central: „Ce vrei să faci?” Erou dintr-un nu ştiu ce. Antisemitismul era în floare atunci, dacă îţi mai aminteşti. Mai departe a fost „Tinerimea Moldovei”, am fost mutat, ziarul apărea în 2 limbi. O parte se scria în ruseşte, o parte în româneşte şi trebuia tradus dintr-o limbă în alta. A fost o experienţă absolut idioată, pe de o parte. Iar, pe de altă parte, mi-a deschis ochii: nu am ce căuta în asemenea, în asemenea… Nici nu ştiu cum să numesc eu chestia aceasta…”
Europa Liberă: Proiecte acuma se cheamă.

Aureliu Busuioc: „Da, în asemenea proiecte. Atunci am început să scriu şi să traduc, şi să mă hrănesc numai din aceasta. Am fost şi liber profesionist, pe vremuri aveam dreptul, ca membru al Uniunii Scriitorilor, şi liber profesionist şi, din când în când, în funcţii la Uniunea Scriitorilor, până în ’65. Ştii că a fost Congresul acela istoric al scriitorilor, după care vreo 3 ani am mai strâns cureaua. Cuvântarea mea a deschis Congresul acolo şi am fost acuzat eu, în primul rând, după aceea Druţă, Vieru şi aşa mai departe. Dar eu, pentru că am fost primul cu cuvântarea, care a fost primită de sală cu urale şi aceasta i-a mai încurajat şi pe alţii. Dar curajul nostru s-a dovedit a fi un pic cam nebun, pentru că au urmat măsuri. Nu mi se mai dădeau traduceri, nu mă mai tipăreau în ziare, numele meu era aşa…”

Europa Liberă: Mai speraţi să obţineţi o schimbare atunci, în ’65?

Aureliu Busuioc: „Da, speram. Şi bineînţeles că speranţa s-a spulberat foarte repede.”

Europa Liberă: Adică ca un fel de primăvară pragheză nereuşită? Ce a fost atunci?
​​Aureliu Busuioc: „Da, foarte nereuşită. Da, primăvară pragheză nereuşită, într-adevăr. Dar aceeaşi colegi ai mei, care n-au prea sărit să ne apere, au găsit de cuviinţă, în ’77, să mă facă secretar la Uniunea Scriitorilor. Am fost secretar până în ’86. Şi, din 86, până în zile noastre, şi în zilele de apoi, pensionar… Uite aceasta e toată istoria. În 1958, m-a băgat în partid Petrea Darienco, fostul redactor al ziarului „Moldova Socialistă”, la care am lucrat. El mi-a explicat că altfel o să-mi fie foarte greu…”
Europa Liberă: Un fel de protecţie?

Aureliu Busuioc: „Da, cam un soi de protecţie, pe de o parte. Dacă la început am venit aici cu capul la cutie, foarte atent la ce spuneai, la ce făceai, la tot ce întreprindeai, prin ’56-’57-’58 am început să schimbăm ceva, să schimbăm în folosul nostru. Şi al altora, al tuturor care nu înţelegeau lucrurile acestea, dar care ar fi fost gata să participe la asemenea schimbări… Am avut o bandă întreagă în jurul meu. Am o memorie, aveam atunci, cel puţin, o memorie destul de bună şi ştiam pe de rost foarte mult din Eminescu, care nu era deloc cunoscut aici. Am venit cu Minulescu, am  venit cu Topârceanu, am venit cu Voiculescu, cu Ion Barbu, cu mulţi alţii. Toate plimbările noastre, toate descinderile pe la instituţii din acestea mai deocheate, la un şpriţ, la un pahar de vorbă, se transformau într-un fel de şezători literare. Şi mulţi au aflat de la mine foarte mult despre literatura română pe care o ştiam.”

Europa Liberă: Cenaclu informal.

Aureliu Busuioc: „Pe atunci am încercat să facem în aşa fel, ca nu noi să fim cei care stăm cu capul între umeri, dar să fie cei care trebuiau să stea…”

Europa Liberă: Chiar dacă simţeaţi suflarea lor la ceafă? Că presupun comisarii vă urmăreau.

Aureliu Busuioc: „Da, da. Într-o vreme, am simţit suflarea lor la ceafă, dar ea s-a şi manifestat în ’57, în ’58. Eu am avut noroc: cei de la „Moldova Socialistă” n-au fost atinşi cu nimic atunci. Dar au suferit cei de la„Tinerimea Moldovei”, de la „Chipăruş”, din alte părţi au suferit zdravăn de tot. Au fost expediaţi prin raioane şi aşa mai departe: Cărare, Beşleagă şi alţii.”

http://www.europalibera.org/content/article/24738607.html

Anunțuri

Despre Ghenadie Sontu

www.ghenadiesontu.com

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Poster German Kirkha in Chisinau
Poster German Kirkha in Chisinau by ilovechisinau
Look at more German Posters at zazzle

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 722 de urmăritori

RSS Ghenadie Sontu Fine Art Blog

  • Голос Шофара
    Еврейский новый год - один из библейских праздников. Фильм "Голос Шофара", раскрывает тайны и символический смысл ШОФАРА. Здесь можно услышать таинственные звуки шофара http://toraart.com И, если вы хотите купить шофар, прежде постарайтесь вникнуть в его пророческий смысл и значение, которое придает ему Библия. "Блажен народ, знающий трубление […]
  • Biblical Zionism in Bezalel Art
    by Dalia ManorSURPRISING AS IT MAY SOUND, the visual art that has developed in Jewish Palestine and in Israel has drawn its inspiration from the Bible only on a limited scale. In recent years, some biblical themes have been taken by artists as metaphor in response to events in contemporary life. 1 But, as a whole, the bible has been far less significant for […]
  • The Architect of the Tabernacle
    In Ex. xxxi. 1-6, the chief architect of the Tabernacle. Elsewhere in the Bible the name occurs only in the genealogical lists of the Book of Chronicles, but according to cuneiform inscriptions a variant form of the same, "Ẓil-BêI," was borne by a king of Gaza who was a contemporary of Hezekiah and Manasseh. Apparently it means "in the shadow […]
  • Уроки рисования и живописи в Хайфе
    Дорогие друзья, мы начинаем запись детей и взрослых нa занятия по рисунку и живописи в Хайфе. Программа обучения рисованию рассчитана как на желающих начать рисовать “с нуля”, так и на тех, кто хочет закрепить ранее приобретенные навыки. На обучение рисованию принимаем всех желающих – детей, подростков, взрослых и людей пенсионного возраста. Пройдя наши худо […]
  • Second Themple
    The Second Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ הַשֵּׁנִי‎‎, Beit HaMikdash HaSheni) was the Jewish Holy Temple which stood on the Temple Mount in Jerusalem during the Second Temple period, between 516 BCE and 70 CE. According to Judeo-Christian tradition, it replaced Solomon's Temple (the First Temple), which was destroyed by the Babylonians in 586 BCE, […]
  • The Bezalel Style
    From the very beginnings of the Bezalel enterprise, there was a conscious effort to create a new and unique "Hebrew" style of art. Bezalel students and artisans sought inspiration in the native flora and fauna, notably the palm tree and the camel. They referenced archeological treasures, replicating Judean coins in filigree pieces and utilizing anc […]
  • Solomon's Temple
    According to the Hebrew Bible, Solomon's Temple, also known as the First Temple, was the Holy Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ‎‎: Beit HaMikdash) in ancient Jerusalem before its destruction by Nebuchadnezzar II after the Siege of Jerusalem of 587 BCE and its subsequent replacement with the Second Temple in the 6th century BCE.The Hebrew Bible states t […]
  • Bezalel and Oholiab
    What skills did Bezalel and Oholiab possess? What does this say about the way the Spirit of God equips people for leadership? Why might God have equipped them with people skills as well as artistic and practical skills? How would each be needed in building the Tabernacle?    REFLECT: When told everything to do and exactly how to do it, how do you typically r […]
  • Tabernacle
    The Tabernacle (Hebrew: מִשְׁכַּן‎‎, mishkan, "residence" or "dwelling place"), according to the Hebrew Bible, was the portable earthly meeting place of God with the children of Israel from the time of the Exodus from Egypt through the conquering of the land of Canaan. Built of woven layers of curtains along with 48 standing boards clad w […]
  • Bezalel
    In Exodus 31:1-6 and chapters 36 to 39, Bezalel (Hebrew: בְּצַלְאֵל‎, also transcribed as Betzalel and most accurately as Bəṣalʼēl), was the chief artisan of the Tabernacle[1] and was in charge of building the Ark of the Covenant, assisted by Aholiab. The section in chapter 31 describes his selection as chief artisan, in the context of Moses' vision of […]

RSS Cultura

  • Limba română, sărbătorită la Chișinău
    De Ziua Limbii Române, zeci de oameni, printre care scriitori, dar și politicieni, au depus flori la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor, iar unii au recitat versuri din opera autorilor
  • James Pettit, felicitare în română
    Felicitare originală din partea ambasadorului Statelor Unite ale Americii, de Ziua Limbii Române. Îmbrăcat într-o cămaşă în stil tradiţional, James Pettit a recitat o poezie în română.
  • Jurnalul orei 17, 31 august
    cu Ecaterina Cupcea
  • 26 de ani de regrete
    Un stat eșuat, capturat și fără justiție, în care instituțiile activează în folosul guvernării, nu în interesul cetățeanului. Este imaginea Republicii Moldova văzută prin ochii câtorva semnatari
  • Adormirea Maicii Domnului
    După două săptămâni de post, creștinii ortodocși de stil vechi au mers astăzi la biserică, au primit sfânta împărtășanie și au prăznuit Adormirea Maicii Domnului.
  • Jurnalul orei 19, 12 iulie
    cu Sofia Obadă
  • Sărbătoare pentru creștinii ortodocși
    Creştinii ortodocşi de stil vechi îi serbează astăzi pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, când se încheie şi postul, care a durat în acest an o lună. Totuşi, fiind zi de miercuri
  • Ambasada Germaniei vă invită la concert
    Ambasada Germaniei în Republica Moldova vă invită în această sâmbătă la tradiţionalul concert în aer liber. Spectacolul va avea loc la Teatrul de Vară din Parcul Valea Morilor, de la ora 19:30.
  • 76 de ani de la primul val de deportări
    Poveștile de viață ale moldovenilor deportați în Siberia şi Kazahstan par desprinse din filmele de groază. Amintirile rămân vii și după 76 de ani de la primul val de represiuni.
  • A început postul sfinţilor Petru şi Pavel
    Creştinii ortodocşi au intrat astăzi în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cunoscut şi sub denumirea de Postul Sânpetrului, Postul de vară sau al Cincizecimii, care, în acest an

RSS Timpul

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Donate News

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Vocea Basara Biei

  • โปรโมชั่นสมาชิกใหม่ แทงบอลออนไลน์ Fun88 แจก 220%!
    Fun88 เอาใจคอ แทงบอลออนไลน์ หน้าใหม่กันสุดๆไปเลย ด้วยการจัดแคมเปญเด็ดกว่าบ่อนพนันออนไลน์อื่นๆ เพียงแค่เพื่อนๆสมัครสมาชิก Fun88 ไอดีใหม่ป้ายแดง ก็สามารถขอรับโบนัสฝากเงินครั้งแรกทวีคูณถึง 220% สูงสุดที่ 3,500 บาท! ส่วนรายละเอียดและเงื่อนไขสำหรับรับโปรแทงบอลเด็ดๆที่ Fun88 มีดังนี้ โปรโมชั่นนี้เริ่มต้นวันที่ 1-30 กันยายน 2560 โปรแทงบอลนี้ เปิดเฉพาะสมาชิกใหม่... […]

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS CIVIC.MD

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Timpul – Ştiri din Moldova

RSS Moldavie.fr – Portail francophone de la Moldavie

  • Nomination de la diplomate moldave Natalia Gherman en tant que directrice d'un Centre régional des Nations Unies
    Le Secrétaire Général de l'ONU, Antonio Guterres, a nommé l'ancienne ministre moldave des affaires étrangères et de l'intégration européenne, Natalia Gherman, en tant que directrice du Centre régional des Nations Unies pour la diplomatie préventive en Asie Centrale. « Je suis honorée de pouvoir contribuer à la mise en œuvre de l'agenda de […]
  • La Moldavie invite à la Fête du Vin !
    Venez (ou revenez !) en Moldavie les 7 et 8 octobre prochains pour participer à la XVI-ième édition de la Journée Nationale du Vin. Tout au cœur de la capitale moldave, dans la Place de la Grande Assemblée Nationale, 47 producteurs moldaves de vin présenteront leurs meilleurs produits. A part les éléments traditionnels de la fête, tels que dégustations de vi […]
  • Débuts de Valentina Nafornița à l'Opéra de Paris
    Ayant enchanté pendant des années les admirateurs de la musique de qualité à Vienne, notre très douée compatriote, Valentina Nafornița, a fait ses débuts le 9 septembre, comme toujours – avec brio, à l'Opéra national de Paris. Elle a interprété le rôle de Valencienne dans l'opéra « La veuve joyeuse », spectacle qui a ouvert la saison 2017/2018. « Q […]
  • Orheiul Vechi
    - Attractions touristiques / ALaUne
  • Un exceptionnel défi cycliste pour des sportifs handicapés français en Moldavie
    Pendant la dernière semaine du mois d'août, une vingtaine de personnes handicapées, originaires de la ville de Montbrison, dans le département de la Loire (région Auvergne Rhône-Alpes) se sont retrouvées sur les routes de Moldavie pour relever un défi remarquable : montrer que les handicaps physiques plus ou moins importants ou les maladies même graves […]
  • La tonnellerie : un art ou un métier ?
    Un métier très populaire en Moldavie jadis, la tonnellerie n'a plus l'ampleur d'autrefois et ne persiste que grâce à l'enthousiasme des vieux tonneliers. La tonnellerie est un métier ancien qui est de moins en moins pratiqué en Moldavie. Grigori Şişchin de Lozova est un des tonneliers à qui on doit la perpétuation dans notre pays de ce mé […]
  • L'an 1989. Celui qui a connu ces temps-là peut se considérer une personne heureuse
    Ceux qui ont vécu à cette époque-là peuvent se considérer des gens heureux, puisque peu de générations ont la chance de connaître ce que c'est que le moment de l'éveil de la conscience nationale qui a été et reste le plus sacré sentiment d'une nation. Voilà pourquoi, l'an 1989 restera dans notre histoire comme une année cruciale, pareille […]
  • La « lettre des 66 » et les germes du retour à la langue roumaine et à l'alphabet latin
    Fin du mois d'août 1989, mûrissait un des plus importants événements du mouvement de renaissance nationale de Bessarabie. - Pages d'histoire
  • Je suis né la même année que la République de Moldavie. Moi, je suis devenu journaliste, elle – une garce
    En 1991, quand les officiels de Chișinău s'évertuaient à obtenir la souveraineté de la République de Moldavie, moi, j'étais encore dans le ventre de ma mère. Article de Dorin Galben Je suis un mois plus âgé que cet état « indépendant ». Nous avons pratiquement le même âge. Nous avons fait les premiers pas concomitamment. Nous avons découvert le mon […]
  • Le plus difficile …
    Quand tu es sur le point de partir, les bagages étant prêts, tu ne sais jamais ce que t'attend. Avant que tu prennes la décision, on t'avait plusieurs fois dit que cela allait être difficile. Mais tu pars toutefois, parce que tu sais que ta situation ne peut pas être plus dure que la situation de ton père aux années '90, à Moscou. Tu ne sais p […]

RSS Evenimente in R. Moldova

  • Artă Decorativă COTROCENI 2012 - Luni, 10.6.2013 09:00
    Luni, 10.6.2013 09:00str. 31 August 1989, 115 Evenimentul are loc în cadrul unui parteneriat între instituţia gazdă şi Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti şi se desfăşoară în perioada 25 aprilie – 10 iunie.
  • RECITAL DE PIAN - Vineri, 31.5.2013 18:00
    Vineri, 31.5.2013 18:00 Prima Doamnă a RM, Margareta Timofti, invită la un recital de pian cu Olga Kleiankina și expoziția de pictură a Valeriei Duca. În program: Debussy – „Reflexe în apă”, Ravel – „Ogli
  • SERATĂ JUBILIARĂ - Joi, 30.5.2013 18:00
    Joi, 30.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Cu ocazia aniversării de 70 de ani a pianistului și dirijorului Mihail Secichin, pianista Inna Hatipova, soprana Valentina Calestru, naritonul Petru Racoviță și tenorul Serghei Varsanov, acompaniați de pianistul Mihai Secichin o
  • Concertul profesorilor - Miercuri, 29.5.2013 18:00
    Miercuri, 29.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Catedra „Instrumente cu coarde” a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice prezintă Concertul profesorilor: Ion Josan, Zinaida Brânzilă, Naum  Hoș. Participă Orchestra Națională de Cameră, dirijor
  • Spectacolul "Storcătorul de fructe" - Marţi, 28.5.2013 18:00
    Marţi, 28.5.2013 18:0079 Ștefan cel Mare, Chisinau Spectacolul "Storcătorul de fructe" de Ilia Cilaki. Totul porneşte de la lipsa banilor, care duce la convieţuirea mai multor generaţii ale unei familii într-un singur apartament, aceştia suportându-se unii
  • Trupa Holograf - Joi, 23.5.2013 20:00
    Joi, 23.5.2013 20:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Holograf este o trupă rock românească înființată în 1978. Holograf este printre cele mai de succes trupe din România, fiecare dintre albumele lor conținând câteva cântece care au ajuns hit-uri &ici
  • Filmul deținător al premiului Ursul de Aur, „Poziția copilului” - Duminică, 19.5.2013 19:00
    Duminică, 19.5.2013 19:00Str. Vasile Alecsandri 4 Festivalul Filmului European revine pe marile ecrane ale Chișinăului cu o premieră, filmul românesc „Poziția copilului”, distins cu prestigiosul premiu „Ursul de Aur”. Capul de afiş
  • Concert de lansare „Există Veriga, o chitară, un drum și muzica care vine să schimbe” - Joi, 16.5.2013 19:30
    Joi, 16.5.2013 19:30Grigorie Vieru 15  Oameni dragi, vă invităm la concertul nostru de lansare, unde vom cânta și vă vom cânta. În cadrul concertului va fi lansat conceptul, filosofia și misiunea trupei, single-ul „Liber” și videocli
  • Gheorghe Țopa "Dulcea mea povară" - Miercuri, 8.5.2013 19:00
    Miercuri, 8.5.2013 19:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Gheorghe Țopa vă invită la concertul său jubiliar cu genericul ''Dulcea mea povară'' unde va interpreta piesele care l-au consacrat dar și cele lansate în ultima perioadă. Vor evolua: Ion Suruc
  • Ultima zi a expoziţiei plasticianului Dumitru BALICA - Marţi, 30.4.2013 16:00
    Marţi, 30.4.2013 16:00strada Sfatul Tarii 18 Dumitru BALICA este născut în anul 1978 la Horodişte (raionul Donduşeni). După ce şi-a urmat studiile la Facultatea de Arte plastice şi Design la Universitatea de Stat, îşi expune pentru prima oară operele în 2001.
%d blogeri au apreciat asta: