Moldova

Poveste de pribeag

Florentina Ţone

deportari siberia basarabia“Pe mine, viaţa m-a răsfăţat foarte mult. Ai înţeles?“ Frida Marcu te priveşte cu ochii ei mici şi blânzi şi îţi surâde. Şi ce “răsfăţ“: ocuparea Basarabiei de către ruşi în 1940, anii de pribegie din timpul războiului, deportarea întregii familii în Siberia, în 1949. Că aşa se hotărâse de la Moscova, să-i ducă pe “culaci“ (chiaburi) “zapredelea respubliki“, în afara graniţelor Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti.

Ne-am întâlnit în mai multe rânduri să-mi spună de-a fir a păr povestea vieţii. “E un volum imens de amintiri…“ De fiecare dată, acelaşi ritual: am stat la masă, am băut ceai şi-am ascultat. În spate, o lampă înaltă, cu abajur crem şi lumină galbenă, şi-un fotoliu adus de la Novokuzneţk. Pe scaunul din dreapta, doamna Marcu vorbind, şoptind, murmurând. Pe masă, viaţa ei în câteva fotografii. Poveşti în ramă, paranteze, salturi înainte şi înapoi, “eu nu ştiu ce-o să înţelegi din tot ce-ţi spun“, avalanşă de nume, de localităţi, de clipe fericite înecate în teamă, în disperare…

Am simţit povestea ca pe o spovedanie. Care-şi cerea dreptul de-a fi spusă şi care rămăsese închisă, atâta amar de vreme, între baierele sufletului. “Ţi-am spus că eu am vrut să scriu o carte cu tot ce-a fost. Mă rog, nu ştiu ce-ar fi ieşit, dar aş fi numit-o «Tinereţe furată». Că am stat douăzeci de ani în Siberia, de la 22 la 42 de ani. Cei mai frumoşi ani mi-au fost furaţi. Ştii ce înseamnă asta? Şi pentru ce? Pentru ce? Ce-am făcut noi rău, de-am meritat să fim aşa pedepsiţi?“ Multe întrebări la care n-a primit nicicând răspuns, la care nici nu se mai străduieşte să capete răspuns. Le ia ca atare, le ia cum au fost. Şi când devin de nesuportat, cântă. Cântă şi plânge. “Când îmi vine să plâng şi nu pot plânge deloc, mă duc în baie, dau drumul la apă, cânt… şi-ncep să plâng“. Şi mai are un leac să ţină piept amintirilor dureroase: rugăciunea. “Eu spun şi dimineaţa când mă scol, şi seara înainte de culcare, spun rugăciunea pe care mi-am compus-o singură. Adică îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă simt bine, că sunt pe picioare, că am ce mânca, ce încălţa, că am îmbrăcăminte, că am acoperiş deasupra capului…“

Copilărie fericită, întreruptă brusc

Îşi începe povestea oficial: “Mă numesc Marcu Frida. M-am născut în anul 1927, în Basarabia, oraşul Leova, judeţul Cahul, pe malul stâng al Prutului. M-am născut într-o familie înstărită, cu depozit de cherestea: tata, originar din Bucovina, născut în orașul Storojineţ, mama, născută în Moldova, oraşul Huşi“.

Treptat-treptat, rememorarea capătă nuanţe, zâmbete: copila Frida era răsfăţată şi capricioasă, “aia nu mâncam, cealaltă nu-mi plăcea, mama trebuia să-mi pregătească totdeauna ceva special“, “îmi plăceau lucrurile mici, covrigeii, cesuleţele, îmi plăcea ciocolata «Ursul de Vatra Dornei»“. Îşi aminteşte glasul ascuţit al mamei, care-o striga “Frida!“ şi ştia că musai trebuie să-i răspundă, “mama era foarte severă şi fuga fugeam la ea!“, îşi aminteşte cum se căţăra pe umerii tatălui şi-l apuca de păr, “să-i fac coafura“, şi tatăl o îmbrăţişa şi o pupa, îşi aminteşte cum s-au răsturnat cu sania, ea şi tatăl, când se întorceau de la Huşi de la liceu, şi s-au amuzat copios, îşi aminteşte gustul pitei calde, făcute pe plită, pe care-o mânca la bunicul de la Huşi… “Perioada frumoasă s-a terminat în 1940, cu datul afară din casă. Au venit ruşii şi au ocupat. Ne-au dat câteva ore să ne luăm bulendrele…“ Şi gata, a trebuit să plece din casa aceea mare şi frumoasă, pe care o construiseră părinţii pentru cei trei copii şi pe care o tot desena Frida, când era la şcoală. S-au mutat în casa bunicilor şi “cu asta, la 13 ani, s-a încheiat copilăria mea!“

“Evacuaţia“: 1941-1944

Cedarea Basarabiei, în iunie 1940, a însemnat începutul coşmarului pentru românii de peste Prut. Pe care istoria urâtă şi încurcată i-a chinuit, i-a încercat, i-a aruncat de colo-colo. Naţionalizarea casei familiei Velţer, numele de fată al Fridei, a fost urmată, un an mai târziu de “evacuaţie“. Aşa numeşte Frida Marcu cei trei ani petrecuţi în pribegie, în timpul războiului. “Au venit să ne spună de la administraţia locală că trebuie să plecăm din oraş, că o să fie lupte crâncene! Cine-a venit? Nu mai ştiu. Oricum, n-am plecat de bunăvoie, de plăcere!“ Accentuează. “Să plecăm şi să lăsăm tot, că se apropie frontul!“. Se apropiau trupele româno-germane. Au plecat pe jos puhoi de oameni, zeci de mii, cu căruţe, cu cirezi de vite gonind, să scape de iureşul războiului. Rememorează, cu ochii minţii, traseul pribegiei, nebunia: cu o căruţă au ajuns în Cimişlia unde-au stat într-o casă părăsită, “erau o serie de oameni plecaţi deja“, au traversat Nistrul, au ajuns la Tiraspol, au plecat apoi c-un vagon de mărfuri şi-au ajuns în Ucraina, unde-au rămas o lună de zile, într-un colhoz, au pornit-o mai departe spre Krasnodar, în Caucazul de Nord, “atunci au început bombardamentele, zi de zi, de două-trei ori pe zi, şi bombardau deasupra noastră, iar noi eram în vagoane, un eşalon întreg!“.

De drumul ăsta, dintre Krasnodar şi Stalingrad, se leagă cea mai cruntă amintire a Fridei, cea care o chinuie cel mai mult acum, când se gândeşte la ce-a fost, la ce-a trăit. “Când am urcat în tren, să plecăm mai departe din Krasnodar, tata era foarte bolnav. Şi a murit aşa, parc-a adormit. Era în braţele mele şi eu n-am plâns deloc. Eu, care l-am iubit aşa de mult… Dar acuma, acuma simt atâta… atâta remuşcare!“ Strânge pumnul şi loveşte-n masă, cu furie aproape. “De ce n-am plâns?! Îmi pun întrebarea. Acum, când dau de pomană, eu în primul rând spun «pentru tata». A vrut aşa să moară, să fie îngropat undeva să nu ştie nimeni de el, să nu te poţi duce“. Ştie doar numele staţiei în care-a fost coborât trupul: Remontnoe. Atât. “Au venit în vagon, nu ştiu de unde, nu ştiu cine, şi mama s-a dus cu ei şi a predat…“

Foametea

În Stalingrad au ajuns în 22 decembrie 1941. Patru. Nu cinci cum plecaseră. “Ţin minte că se spunea c-au venit un milion de evacuaţi din toată Uniunea Sovietică. Şi din Evacopunct, ne-au distribuit în diverse colhozuri din diverse raioane. Noi am nimerit în colhozul «Vesna», regiunea Kikiviţe, şi-am stat acolo până în mai 1944, când s-a dus mama şi a luat o aprobare, că putem să ne întoarcem la domiciliu“. Povesteşte cu detalii, cu gesturi, cu expresii, cu încrâncenare, de parcă s-ar fi întâmplat totul chiar ieri. “Primul an în colhoz a mai fost cum a mai fost, dar pe urmă am murit de foame, că se-apropia frontul şi mergea totul către armată“. Dimineaţa, trei bucăţele de cartof fiert cu puţină apă, la prânz, cartofi uscaţi în cuptor, seara, de cele mai multe ori nimic. “Ajunsesem groaznic!“

De foamete a suferit familia Velţer si după ce s-a întors acasă, la Leova, mergând în spatele frontului, printre tancuri distruse şi cadavre, prin oraşe bombardate, ruinate. “În ’46-’47, în Basarabia a fost cumplita foamete, când au murit sate-ntregi şi când pâinea era car-te-la-tă!“. Silabiseşte, ca să înţeleg gravitatea situaţiei: “muncitorii primeau 400 de grame de pâine pe zi, funcţionarii – 300 de grame, şi stăteai la o coadă interminabilă ca să primeşti porţia“.

Operaţiunea „Iug“: 6 iulie 1949

N-avea de unde să ştie Frida atunci, dar foametea zădărnicise, pentru o vreme, planul monstruos al autorităţilor sovietice de-a deporta mii de basarabeni departe, în Siberia. O primă campanie de deportare avusese loc deja, în iunie 1941, cu doar câteva zile înainte de recucerirea teritoriului de către armatele româno-germane şi-i vizase pe aşa-numiţii “duşmani de clasă“: foşti moşieri, proprietari de întreprinderi, ofiţeri, foşti membri ai partidelor politice, reprezentanţi ai clerului şi intelectuali. În 6 iulie 1949 a urmat cea de-a doua strămutare masivă de populaţie din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

Operaţiunea “Iug“ (Sud), aşa a rămas cunoscută în istorie campania prin care-au luat calea Siberiei peste 45.000 de basarabeni. Printre ei, şi cei patru membri ai familiei Velţer. Erau vizate-acum “familiile de chiaburi, familiile foştilor moşieri şi ale marilor comercianţi“.

Deportarea urma să se facă “pe veci“ averile confiscate, iar în cazul evadării din surghiun, vinovaţii urmau să fie trimişi la ocnă pe 20 de ani. Aşa spun documentele. Pe-atunci, însă, mare lucru nu se ştia. Unde mergeau? De ce? Pentru cât timp? Frida şi ai ei ştiau doar că pleacă. Că sunt forţaţi să plece. “Când ne-au ridicat, ne-au dat două ore să ne pregătim, să ne facem bagajele! Mari bagaje… Că venisem din război şi n-aveam nimic: eu îmi spălam cămaşa seara – una singură aveam – şi-o îmbrăcam dimineaţa. Aşa că atunci când au venit să ne ridice şi-au văzut că n-avem mare lucru, s-au minunat: «Cum, atâta aveţi? Cred că am greşit», «N-aţi greşit, ăştia suntem…» Am plecat cu zero în Siberia. Păi, ne întorsesem în ’44 din evacuaţie şi în ’49 ne-au deportat…“

“Nenea Stalin ne dă bombonică…“

Cu mintea de-acum, adaugă, rememorează: “Din localitatea noastră au plecat foarte mulţi. Dar asta nu înseamnă că toţi am fost «culaci». Chiabur în limba rusă-i «culac»“. Tăios, continuă: “Ne-au deportat ca s-aducă-n locul nostru ruşi! Ăsta a fost motivul!“. Şi ţine să explice: “Fac o paranteză, ca să vezi. În ’46, au fost alegeri. Şi au luat toţi funcţionarii din primărie să participe, să se ducă fiecare pe un anumit număr de străzi, să înregistreze fiecare casă, cine,unde locuieşte, să adune date… Şi am fost şi eu, că lucram atunci în cadrul primăriei. Şi-am intrat într-o casă din mahala. Nu ştiu câţi copii aveau, da’ mulţi! Părinţii nu erau acasă, doar copiii. Erau două sau trei paturi, da’ ce paturi, ca la armată. N-am văzut aşternut!

N-am văzut nici masă. N-am văzut scaune… Nu ştiu cum trăiau. Şi erau pe pereţi două portrete mari: unul cu Lenin şi unul cu Stalin. Şi când am ajuns la ei, unul din copiii ăştia mi-a spus – că era în timpul cartelelor: «Nenea Stalin ne dă bombonică şi nenea Lenin ne dă pâinică!» Adică, ce se întâmpla… Părinţii primeau pâinea, pe cartelă, şi ascundeau după… portretul era înalt… după portretul lui Lenin. Şi bomboane… se dădeau bomboane în loc de zahăr… şi-ascundeau părinţii după portretul lui Stalin, după tablou… Şi uite, şi ei au fost deportaţi! Ei, îţi pun întrebarea ţie: «De ce? De ce au fost ei deportaţi, când n-aveau de nici unele?!» Pentru că asta era politica Uniunii Sovietice! Să scoată cât mai mulţi moldoveni din Basarabia şi s-aducă-n locul lor ruşi! Dar că noi am suferit, asta n-a interesat pe nimeni…“.

Cinci ani şi jumătate în Bureat-Mongolia…

În vagoane de animale, cu zăbrele, au pornit pe-un drum al cărui capăt nu-l ştiau. După o lună, au ajuns în oraşul Novosibirsk şi după încă alte câteva zile în Bureat-Mongolia. Republica sibe riană Bureat-Mongolia. Unde Frida şi familia ei au rămas cinci ani şi jumătate. Ţine minte ploaia de la sosire. Ţine minte pereţii groşi, din bârne, ai barăcii în care-au locuit la început. Ţine minte gerurile cumplite din păduri, unde bărbaţii tăiau copacii, iar femeile, ramurile. Şi ţine minte c-au marcat-o valurile de oameni surghiuniţi: „Au fost foarte mulţi veniţi! Şi din Moldova, şi din ţările baltice, şi din ţările Caucazului… Au fost gruzini, au fost azerbaidjani, au fost armeni, au fost din Lituania, Letonia, Estonia, au fost foarte mulţi nemţi. Erau acolo şi descendenţi ai foştilor deportaţi, că pe vremea ţarului, tot în Siberia se deporta!“.
Avea 22 de ani când a ajuns în republica bureaţilor cu ochi mici. O lume a dezrădăcinaţilor în care fiecare încerca să-şi facă un rost. Să se prindă cumva într-un loc, să respire, să ia viaţa de la capăt. La început, a fost dezordine, haos, nebunie. Simt asta din tonul doamnei Marcu, din înşiruirea de nume, de localităţi, de amintiri: Tegda, Kurba, Horinsk, Hasurta, Ulan Ude… Încet-încet, lucrurile se aşază, încep să capete un sens. Şi-ncep şi eu să înţeleg. După o perioadă petrecută la muncă în pădure, Frida a fost angajată contabilă la un trust comercial din localitatea Tegda, pe malul râului Kurba.

„Când am venit, ne-au luat pe toţi la rând: unde ne-am născut, ce-i cu noi, ce specialitate are fiecare… şi când s-a ivit posibilitatea, mi-au oferit să fiu contabilă la un trust comercial care asigura mâncarea la unităţile de muncă din păduri“. Erau timpuri grele: se ducea, periodic, cu bilanţul în Ulan Ude, capitala Bureat-Mongoliei, şi pleca tot timpul cu soldatul după ea. Ca nu cumva să fugă. Şi semna în fiecare săptămână, la comandament. Semna că n-a plecat. Ridică o fotografie dintre cele câteva răspândite pe masă: “Uite, aici era în 1954, când lucram acolo, în Tegda, la contabilitate“. O tânără cu păr negru, sprijinindu-se de spătarul unui scaun. În altă poză, alături de câţiva colegi bureaţi, într-o pădure siberiană. “N-am prea multe fotografii de-atunci“. Doar câteva vederi cu “Amar mânde Ulan Ude, “Salutări din Ulan Ude“, şi amintirile. Câte mai sunt.

Alt set de vederi şi alte amintiri. Dintr-o altă etapă a vietii, tot în Siberia, la Novokuzneţk. Zice că fratele le-a purtat noroc. Că dacă nu pleca el la facultate, n-aveau cum să iasă din Bureat-Mongolia. “Când a terminat fratele facultatea şi a primit repartiţie la Novokuzneţk, am avut şi noi dreptul să-l urmăm pentru unificarea familiei. El a terminat facultatea în ’54 şi noi am venit la Novokuzneţk în ianuarie 1955“. Într-o vedere, Piaţa Maiakovski, dincolo combinatul siderurgic, în cealaltă Teatrul Dramatic, Palatul Metalurgiştilor, Piaţa Suvorov… “Novokuzneţk e tot în Siberia, dar e un oraş modern, elegant, frumos. Că a venit şi-o soră a mamei în vizită la noi şi nu-i venea să creadă cum arată orașul. Dar noi pân-am ajuns aici, prin câte n-am trecut…“

Are o vorbă dulce, cântată, melodioasă Frida Marcu:  v-urile apoape că nu se-aud, n-urile sunt înmuiate. Un om care-a vorbit atâta vreme-n limba rusă are un fel aparte de-a vorbi româna. “Mă mir şi eu că am putut să-mi revin la limba română după 30 de ani de vorbit rusa“. Da, 30. Din 1940, de când au venit ruşii şi-au ocupat Basarabia, iar limba română a fost eliminată din şcoli, până în 1969, atunci când Frida a lăsat în spate Siberia şi-a ajuns la Bucureşti, în urma căsătoriei cu un ziarist român de la Agerpres. Ei, şi-aici e o poveste lungă şi încurcată: Frida şi-a cunoscut soţul în 1967, când îşi vizita o mătuşă, la Bucureşti. Atunci s-a şi logodit cu Petre Marcu, atunci a văzut şi marea pentru prima dată. “Ne-am logodit la Bucureşti şi ne-am căsătorit la Novokuzneţk, un an mai târziu. Că un an a durat să ni se aprobe căsătoria. Şi încă un an ca să mi se aprobe plecarea definitivă în România“. I-au mai rămas, însă, rude în Siberia. Şi două morminte. Mama şi fratele, care s-au pierdut cu anii, mama, de bătrâneţe, fratele, într-un accident.

“Reabilitirvana…“

Povestea n-ar fi completă, însă, fără foicica aceea de hârtie pe care-o ţine strâns în mână şi pe care se zăresc mai multe rânduri de litere bătute la maşină. Mi-o traduce şi accentuează cu putere fiece cuvânt. “Sora mea a scris mai târziu la Chişinău şi-a primit asta. «Spravka» înseamnă adeverinţă. Scrie aici că în urma… «postnavenie»…hotărârii Consiliului de Miniştri din 28 iunie 1949, numărul 509, am fost deportaţi la 6 iulie 1949  «zapredelea respubliki». În afara graniţelor republicii. Auzi, în afara graniţelor! Că sunt mii de kilometri până-n Siberia: că până la Ural e atâta şi de la Ural încă pe-atâta. După aceea, scrie: «Reabilitirvana!». Ştii ce înseamnă asta? Că şi-n româneşte se foloseşte. Că am fost reabilitaţi! Auzi, parc-am făcut cine ştie ce crime… Dar stau şi mă-ntreb: de ce-am fost eu învinuită ca să fiu reabilitată? Dac-am fost reabilitată, înseamnă c-am făcut ceva, o tâmpenie, o prostie! Trebuia să scrie aici: «pentru cutare şi pentru cutare!» Ce-am făcut noi rău indiferent cărui sistem?! N-am făcut nimănui niciun rău! Ne spunea să stăm smirnă, stăteam smirnă! Proşti eram! Mi-aduc aminte când a murit Stalin… tu!, am plâns! Ca proasta am plâns! Stau şi mă întreb acum: de ce-am plâns?!“

Şapte sute şaizeci şi doi minus…

Încheie cum a început, după ceasuri bune de poveşti, răspândite în mai multe zile. Cu-aceleaşi uimiri, c-un firicel de bucurie, de recunoştinţă, strecurându-se-n mirarea ei: “Eu stau şi mă întreb cum de-am supravietuit. Eu mă minunez! Slavă Ţie, Doamne…“ Zâmbeşte. O viaţă complicată, încurcată, răsucită. Frida Marcu a rămas, însă, un om profund optimist. Cu faţa senină şi caldă, cu ochii albaştri şi blânzi, cu părul alb, pieptănat cu grijă într-o parte. Caută să-şi petreacă timpul frumos şi liniştit. Râde mult, se-ntâlneşte cu prietenele şi merge în timpul săptămânii la un club, unde socializează cu oameni de vârsta ei. Se bucură de fiecare întâlnire şi nu mă lasă să plec înainte să-mi explice ce-i cu numărătoarea aceea uriaşă, aşezată pe un colţ al mesei. Aflu că abacul – aşa se numeşte – nu lipsea din tolba niciunui contabil odinioară şi că, într-adevăr, funcţionează ca o numărătoare. Numai să-i cunoşti secretele. “Ia zi o scădere, o adunare, să vedem dacă mai ştiu“. Mă conformez. Şi-aleg una grea: “762 minus 529…“ Şi fac socoteala repede în carneţel. Doamna Marcu trage cu îndemânare câteva bile dintr-un rând, câteva din altul, mută o bilă dintr-o parte-n alta şi gata. “233!“, zice repede cu zâmbet victorios. “Atâta face“, recunosc. “Încă una, ca să mă conving: 492 plus 152…“ Răspunsul vine înainte s-adun eu în carneţel. “644“. Râde-n hohote. “Păi da, uite, bilele de pe rândul ăsta sunt mii, astea-s sutele, astea-s zecile, astea-s unităţile, astea-s zecii de mii, sute de mii… Ai înţeles? Nu-i greu deloc… Nu mai vrei o cană cu ceai?“

Sursa: Historia.ro

Anunțuri

Despre Ghenadie Sontu

www.ghenadiesontu.com

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Anunțuri
Poster German Kirkha in Chisinau
Poster German Kirkha in Chisinau by ilovechisinau
Look at more German Posters at zazzle

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 722 de urmăritori

RSS Ghenadie Sontu Fine Art Blog

  • Orthodox Jews pray at gravesites of Rabbi Shimon bar Yohai, in Meron, Israel
    Orthodox Jews pray at gravesites of Rabbi Shimon bar Yohai , in the Northern Israeli city of Meron , ahead of the Jewish holiday. Rabbi Shimon bar Yochai, or just the Rashbi, is an important figure in Kabbalah and in Jewish history. Rashbi is the author of the Zohar, Kabbalah’s main text. Rabbi Shimon bar Yochai is mentioned many times in one of Judaism’s mo […]
  • Discover the Rare Hebrew Bible that United Three Cultures.
    This year’s sale of Important Judaica features an outstanding selection of rare medieval Hebrew manuscripts and printed books. Highlights include a magnificently Illuminated Medieval Hebrew Bible from Spain (3,500,0000–5,000,000 USD), a newly discovered 13th-century micrographic Hebrew Bible from France (400,000–600,000 USD) and a previously unknown copy of […]
  • The painting ‘Salvator Mundi’ by Leonardo da Vinci at Christie’s
    After 19 minutes of dueling, with four bidders on the telephone and one in the room, Leonardo da Vinci’s “Salvator Mundi” sold on Wednesday night for $450.3 million with fees, shattering the high for any work of art sold at auction. It far surpassed Picasso’s “Women of Algiers,” which fetched $179.4 million at Christie’s in May 2015. The buyer was not immedi […]
  • Biblical Zionism in Bezalel Art
    by Dalia ManorSURPRISING AS IT MAY SOUND, the visual art that has developed in Jewish Palestine and in Israel has drawn its inspiration from the Bible only on a limited scale. In recent years, some biblical themes have been taken by artists as metaphor in response to events in contemporary life. 1 But, as a whole, the bible has been far less significant for […]
  • The Architect of the Tabernacle
    In Ex. xxxi. 1-6, the chief architect of the Tabernacle. Elsewhere in the Bible the name occurs only in the genealogical lists of the Book of Chronicles, but according to cuneiform inscriptions a variant form of the same, "Ẓil-BêI," was borne by a king of Gaza who was a contemporary of Hezekiah and Manasseh. Apparently it means "in the shadow […]
  • Уроки рисования и живописи в Хайфе
    Дорогие друзья, мы начинаем запись детей и взрослых нa занятия по рисунку и живописи в Хайфе. Программа обучения рисованию рассчитана как на желающих начать рисовать “с нуля”, так и на тех, кто хочет закрепить ранее приобретенные навыки. На обучение рисованию принимаем всех желающих – детей, подростков, взрослых и людей пенсионного возраста. Пройдя наши худо […]
  • Second Themple
    The Second Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ הַשֵּׁנִי‎‎, Beit HaMikdash HaSheni) was the Jewish Holy Temple which stood on the Temple Mount in Jerusalem during the Second Temple period, between 516 BCE and 70 CE. According to Judeo-Christian tradition, it replaced Solomon's Temple (the First Temple), which was destroyed by the Babylonians in 586 BCE, […]
  • The Bezalel Style
    From the very beginnings of the Bezalel enterprise, there was a conscious effort to create a new and unique "Hebrew" style of art. Bezalel students and artisans sought inspiration in the native flora and fauna, notably the palm tree and the camel. They referenced archeological treasures, replicating Judean coins in filigree pieces and utilizing anc […]
  • Solomon's Temple
    According to the Hebrew Bible, Solomon's Temple, also known as the First Temple, was the Holy Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ‎‎: Beit HaMikdash) in ancient Jerusalem before its destruction by Nebuchadnezzar II after the Siege of Jerusalem of 587 BCE and its subsequent replacement with the Second Temple in the 6th century BCE.The Hebrew Bible states t […]
  • Bezalel and Oholiab
    What skills did Bezalel and Oholiab possess? What does this say about the way the Spirit of God equips people for leadership? Why might God have equipped them with people skills as well as artistic and practical skills? How would each be needed in building the Tabernacle?    REFLECT: When told everything to do and exactly how to do it, how do you typically r […]

RSS Cultura

RSS Timpul

  • OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
    Muzicianul Constantin Rusnac s-a născut la 6 februarie 1948, în s. Trebisăuți, r-nul Briceni. După șapte clase de școală medie, a decis să facă studii muzicale la actualul Liceu „Ciprian Porumbescu” din Chișinău. În 1956 a participat la primul festival republican al elevilor, unde a cântat la „xilofon” - opt sticle cu apă umplute până la diferite nivele -, ș […]
  • Teroarea prin care a fost organizat colhozul din Ciutești, Nisporeni
    O istorie secretă, scrisă de sovietici, care răstoarnă bârfa propagandistică cu „jandarmul român cel rău” și „хороший дядя из НКВД”. 
  • Eliberarea de după moartea lui Stalin sau GULAG-ul de după GULAG
    După ce vedeau libertatea, unii foşti deportaţi se întorceau în locurile de detenţie, pentru că nu erau primiţi acasă
  • Condamnați să moară de foame
    Pe 28 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, care aparțineau statului român la acel moment. Din primele ore după ocupație, au început represiunile împotriva tuturor cetățenilor pe care regimul de ocupație îi considera periculoși pentru URSS, care au culminat cu deportarea în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a el […]
  • „Moartea lui Igor Alexandrovici” se citește cu ochii minții
    O carte bună nu e de ajuns să o citești, dar să o recitești. Dacă o carte bună te trimite la alte cărți, un subiect de roman care nu se îngurgitează ușor îți solicită o relectură atentă. Aceasta e, de fapt, starea postlectorală pe care o mai trăiesc, după ce am citit romanul „Moartea lui Igor Alexandrovici” de Pavel Păduraru, apărut recent la Editura Paralel […]
  • Pan Halippa şi lungul drum către Unire
     Doi moldoveni au fost împuşcaţi, pentru că i-au rugat pe soldaţii ruşi să nu rupă struguri necopţi şi să-i arunce la pământ
  • Dicționar de nume: BATOG
    Numele Batog are la bază substantivul batog, provenit din vechiul slav batógu, folosit în rusă şi ucraineană în forma batog, cu sensul „băţ, vargă, nuia, toiag”, iar în română batog a fost numit un peşte mare (morun sau nisetru) sărat, uscat sau şi afumat.  
  • Zece ani de Gulag pentru un articol de ziar
    Dionisie Florea ar fi fost devorat de câinii din lagăr, dacă n-ar fi absolvit Universitatea din Leningrad.  
  • MAŞINILE MÂNATE...
    Maşinile mânate de-o putere elementară, ba chiar acele puse în mişcare de puterea omenească numai, posed o parte foarte esenţială fără de care maşina ar lucra lipsită de orice regulă, ar deveni incalculabilă în privirea repejunii cu care se mişcă, şi-ar toci toate părţile şi peste puţin s-ar face netrebuincioasă. Deşi această parte nu pare esenţială la prima […]
  • O revoluţie trăită, o revoluţie făurită... (III)
    Înainte de constituirea Sfatului Ţării, „capitala Rusiei era ocupată de bolșevici, care inspirau tuturor neîncredere și groază”, scria Ion Inculeţ.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Donate News

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Vocea Basara Biei

  • สูตรทำไพ่ปิงปองไพ่ บาคาร่า รู้ไว้ทำเงินกันดีกว่านะ!
    หากจะพุดถึงเทคนิคเล่นเกมส์ บาคาร่า นั้น ตัวช่วยที่ดีที่สุดของเซียนนั้นจะสามารถช่วยให้คุณมีเอาชนะเกมส์และสามารถสร้างผลกำไรได้อย่างมากมาย ซึ่งไพ่บาคาร่า เป็นอีกหนึ่งการพนันที่เป็นที่นิยมในกลุ่มคนไทย เพราะว่าเป็นการเล่นบาคาร่าให้ได้เงินได้รวดเร็ว ซึ่งการ เล่นบาคาร่า สามารถแบ่งออกเป็นหลายแบบ โดยเลือกใช้สูตรต่างๆ ไม่ว่าจะเป็น ไพ่สามตัด ไพ่ปิงปอง ไพ่มังกร ไพ่สองตั […]
  • 6 เทคนิคการ แทงบอลสเต็ป แบบเมพๆ เขาทำกัน
    การเสี่ยงโชคอยู่ในชีวิตประจำวันของคนไทยไปแล้วการได้ลุ้นนิดๆหน่อยๆ เป็นความสุขเล็กๆน้อยๆที่สามารถหาได้ง่ายๆ สำหรับกีฬาฟุตบอลเป็นอีกชนิดกีฬาที่สามารถเสี่ยงโชคแบบดูสนุก ลุ้นมันส์ เพราะฟุตบอลกลายเป็นกีฬาสากลที่นิยมเล่นกันในทั่วทุกมุมของโลก และทายผลฟุตบอลว่าผลใครจะชนะจะเป็นทีมโปรดหรือทีมคู่แข่ง วันนี้เราเลยมีเทคนิคแทงบอลแบบสเตปเทพให้คุณได้ลองใช้ในการ แทงบอล คู่โป […]
  • พนันบอล โบนัส 100 บาท จะพอหรือ? เพราะที่นี่ให้มากกว่า
    ไม่ว่าใครๆ ก็ชอบของฟรีหรือของแถมกันทั้งนั้น ไม่เว้นแม้กระทั่งเรื่องแทงบอลออนไลน์ เจ้ามือต่างๆ ที่มีอยู่มากมายพร้อมให้สิทธิพิเศษสำหรับผู้ที่สมัครสมาชิกใหม่ เช่น พนันบอล โบนัส 100 บาท เป็นต้น ซึ่งบางคนก็พอใจแล้วกับจำนวนโบนัสนี้ The post พนันบอล โบนัส 100 บาท จะพอหรือ? เพราะที่นี่ให้มากกว่า appeared first on Vocea Basara Biei. […]
  • เคล็ดไม่ลับแบบง่ายๆ เล่นพนันออนไลน์อย่างไรไม่ให้พัง
    วงการพนันอาจจะสามารถเปรียบได้เหมือนกับเหรียญนั่นก็คือมีสองด้านเสมอ เราไม่สามารถปฏิเสธได้เลยว่า ท่ามกลางความยินดีของเหล่านักพนันที่ประสบชัยชนะ ก็จะมีความเสียใจของบรรดานักพนันผู้แพ้อยู่เสมอ แม้ว่า วันพระจะไม่ได้มีวันเดียวจะสามารถเป็นคำปลอบใจให้กับนักพนันที่เล่นเสียได้ The post เคล็ดไม่ลับแบบง่ายๆ เล่นพนันออนไลน์อย่างไรไม่ให้พัง appeared first on Vocea Basara B […]
  • คำบอกเล่าจากเหล่านักการพนันออนไลน์มืออาชีพ
    รู้หรือไม่ว่าเกมส์การพนันอยู่คู่กับโลกของเรามาอย่างยาวนาน จากข้อมูลทางประวัติศาสตร์ระบุว่ามนุษย์เราเริ่มต้นเล่นการพนันกว่า 2000 ปีมาแล้ว ซึ่งมีรูปแบบของการพนันที่เปลี่ยนแปลงไปตามยุคสมัย โดยความนิยมของเกมส์พนันนั้นจะแตกต่างกันออกไปในแต่ละคน จนทำให้ปัจจุบันทำให้อาชีพใหม่ที่เรารู้จักกันในชื่อ "นักพนันมืออาชีพ" The post คำบอกเล่าจากเหล่านักการพนันออนไล […]

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS CIVIC.MD

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Timpul – Ştiri din Moldova

RSS Moldavie.fr – Portail francophone de la Moldavie

  • Silvia Zaharia, la volontaire qui rêve d'une Moldavie où les gens souhaiteraient vivre
    Silvia Zaharia, originaire de la ville moldave de Nisporeni, a été désignée par l'UNICEF la meilleure volontaire de l'année 2014. Maintenant, elle habite en Italie et elle est très connue par la diaspora grâce à son implication active dans divers projets destinés aux enfants souffrants qui ont besoin de divers types de prothèses, ainsi qu'aux […]
  • L'élite perdue de la Moldavie
    Pourquoi les étudiants moldaves qui font leurs études à l'étranger ne souhaitent-ils pas revenir dans la patrie ? La Belgique, la Suède ou le Royaume-Uni – ce ne sont que quelques-uns des pays où des jeunes moldaves ont décidé de faire leurs études, compte tenu des opportunités en termes d'éducation et de développement professionnel. Ces derniers t […]
  • Sur la façon d'être des Moldaves
    Evidemment, faire le portrait de tout un peuple, n'est pas une tâche simple. Toutefois, la photo ci-dessous laisse entrevoir une des caractéristiques des Moldaves, propre plutôt à une génération qui disparaît. On y voit une Moldave, apparemment habitante d'un village, qui s'est déchaussée, quittant ses chaussures boueuses à l'entrée … dan […]
  • Repas moldave à Bordeaux dans un restaurant au concept unique !
    « Cercle Moldavie » vous invite le jeudi, 1er février, à 19h00, au restaurant Cromagnon - un endroit où la cuisine devient un art ! Ensemble avec l'hôtesse Oxana Ramat-Cretu, membre de notre association, nous assumons certainement de garder la tradition de nos repas moldaves - la qualité, l'hospitalité et la bonne humeur seront au menu. Le nouvel a […]
  • La foire aux tapis traditionnels
    La IV-ième édition de la Foire nationale du tapis traditionnel. Chișinău, le 17 décembre 2017 Crédit photos : Gabriel Demian - Artisanat moldave / ALaUne
  • La guerre soviétique en Afghanistan vue à travers les yeux d'une Moldave : des pilotes qui faisaient des coltunași et des bonbons qui ont sauvé des vies
    Elle est partie pour l'Afghanistan comme cuisinière quand elle n'avait que 20 ans et, le long de deux ans, les explosions et les coups de feu ont été son « réveil ». Parascovia Chiperi se rappelle les histoires d'horreur qu'elle n'a pas eu le droit de raconter pendant de longues années. Etant élève en neuvième à l'école de Băcio […]
  • Une cave traditionnelle moldave … à Milan !
    Vasile Vulpe a 29 ans et il est originaire du village moldave de Zaim. Il y a sept ans, il a quitté son pays, à la recherche d'une meilleure vie. Vasile a dû travailler d'arrache-pied pour se faire une place sous le soleil loin de sa patrie. En 2016, il s'est acheté un appartement à Milan, mais cela ne satisfaisait pas complètement à ses besoi […]
  • Prochaine parution du livre « Les enseignements d'une ex-prostituée à son fils handicapé » de Savatie Bastovoi
    Aperçu de Gilles Ribardière Depuis quelques années parviennent en France des ouvrages d'auteurs moldaves qui témoignent d'une réelle vitalité de la création littéraire. Il faut en particulier rendre hommage aux traducteurs et maisons d'édition qui osent l'aventure, malgré l'image assez floue qu'ont les Français de la Moldavie ! […]
  • Traditions relatives au Jour de l'An en Moldavie
    Cette fête est accompagnée de nombreuses traditions séculaires très aimées des Moldaves. La tradition la plus répandue est Pluguşorul (la petite charrue). Pluguşorul est une coutume agraire séculaire d'origine laïque qui, pareille à d'autres traditions, telles que les semailles (la sorcova), évoque les travaux agricoles. Aux crépuscules, des groupe […]
  • Les fêtes d'hiver chez les Ukrainiens de Moldavie
    La plupart des traditions des Ukrainiens vivant en Moldavie se sont entremêlées avec les traditions moldaves. Par exemples, les deux ethnies partagent des traditions, telles que les cantiques, la Malanca. Pour les Ukrainiens de Moldavie, la longue suite des fêtes d'hiver démarre le jour de la Saint-Nicolas célébrée, selon le calendrier orthodoxe, le 19  […]

RSS Evenimente in R. Moldova

  • Artă Decorativă COTROCENI 2012 - Luni, 10.6.2013 09:00
    Luni, 10.6.2013 09:00str. 31 August 1989, 115 Evenimentul are loc în cadrul unui parteneriat între instituţia gazdă şi Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti şi se desfăşoară în perioada 25 aprilie – 10 iunie.
  • RECITAL DE PIAN - Vineri, 31.5.2013 18:00
    Vineri, 31.5.2013 18:00 Prima Doamnă a RM, Margareta Timofti, invită la un recital de pian cu Olga Kleiankina și expoziția de pictură a Valeriei Duca. În program: Debussy – „Reflexe în apă”, Ravel – „Ogli
  • SERATĂ JUBILIARĂ - Joi, 30.5.2013 18:00
    Joi, 30.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Cu ocazia aniversării de 70 de ani a pianistului și dirijorului Mihail Secichin, pianista Inna Hatipova, soprana Valentina Calestru, naritonul Petru Racoviță și tenorul Serghei Varsanov, acompaniați de pianistul Mihai Secichin o
  • Concertul profesorilor - Miercuri, 29.5.2013 18:00
    Miercuri, 29.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Catedra „Instrumente cu coarde” a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice prezintă Concertul profesorilor: Ion Josan, Zinaida Brânzilă, Naum  Hoș. Participă Orchestra Națională de Cameră, dirijor
  • Spectacolul "Storcătorul de fructe" - Marţi, 28.5.2013 18:00
    Marţi, 28.5.2013 18:0079 Ștefan cel Mare, Chisinau Spectacolul "Storcătorul de fructe" de Ilia Cilaki. Totul porneşte de la lipsa banilor, care duce la convieţuirea mai multor generaţii ale unei familii într-un singur apartament, aceştia suportându-se unii
  • Trupa Holograf - Joi, 23.5.2013 20:00
    Joi, 23.5.2013 20:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Holograf este o trupă rock românească înființată în 1978. Holograf este printre cele mai de succes trupe din România, fiecare dintre albumele lor conținând câteva cântece care au ajuns hit-uri &ici
  • Filmul deținător al premiului Ursul de Aur, „Poziția copilului” - Duminică, 19.5.2013 19:00
    Duminică, 19.5.2013 19:00Str. Vasile Alecsandri 4 Festivalul Filmului European revine pe marile ecrane ale Chișinăului cu o premieră, filmul românesc „Poziția copilului”, distins cu prestigiosul premiu „Ursul de Aur”. Capul de afiş
  • Concert de lansare „Există Veriga, o chitară, un drum și muzica care vine să schimbe” - Joi, 16.5.2013 19:30
    Joi, 16.5.2013 19:30Grigorie Vieru 15  Oameni dragi, vă invităm la concertul nostru de lansare, unde vom cânta și vă vom cânta. În cadrul concertului va fi lansat conceptul, filosofia și misiunea trupei, single-ul „Liber” și videocli
  • Gheorghe Țopa "Dulcea mea povară" - Miercuri, 8.5.2013 19:00
    Miercuri, 8.5.2013 19:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Gheorghe Țopa vă invită la concertul său jubiliar cu genericul ''Dulcea mea povară'' unde va interpreta piesele care l-au consacrat dar și cele lansate în ultima perioadă. Vor evolua: Ion Suruc
  • Ultima zi a expoziţiei plasticianului Dumitru BALICA - Marţi, 30.4.2013 16:00
    Marţi, 30.4.2013 16:00strada Sfatul Tarii 18 Dumitru BALICA este născut în anul 1978 la Horodişte (raionul Donduşeni). După ce şi-a urmat studiile la Facultatea de Arte plastice şi Design la Universitatea de Stat, îşi expune pentru prima oară operele în 2001.
%d blogeri au apreciat asta: