Moldova

Poveste de pribeag

Florentina Ţone

deportari siberia basarabia“Pe mine, viaţa m-a răsfăţat foarte mult. Ai înţeles?“ Frida Marcu te priveşte cu ochii ei mici şi blânzi şi îţi surâde. Şi ce “răsfăţ“: ocuparea Basarabiei de către ruşi în 1940, anii de pribegie din timpul războiului, deportarea întregii familii în Siberia, în 1949. Că aşa se hotărâse de la Moscova, să-i ducă pe “culaci“ (chiaburi) “zapredelea respubliki“, în afara graniţelor Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti.

Ne-am întâlnit în mai multe rânduri să-mi spună de-a fir a păr povestea vieţii. “E un volum imens de amintiri…“ De fiecare dată, acelaşi ritual: am stat la masă, am băut ceai şi-am ascultat. În spate, o lampă înaltă, cu abajur crem şi lumină galbenă, şi-un fotoliu adus de la Novokuzneţk. Pe scaunul din dreapta, doamna Marcu vorbind, şoptind, murmurând. Pe masă, viaţa ei în câteva fotografii. Poveşti în ramă, paranteze, salturi înainte şi înapoi, “eu nu ştiu ce-o să înţelegi din tot ce-ţi spun“, avalanşă de nume, de localităţi, de clipe fericite înecate în teamă, în disperare…

Am simţit povestea ca pe o spovedanie. Care-şi cerea dreptul de-a fi spusă şi care rămăsese închisă, atâta amar de vreme, între baierele sufletului. “Ţi-am spus că eu am vrut să scriu o carte cu tot ce-a fost. Mă rog, nu ştiu ce-ar fi ieşit, dar aş fi numit-o «Tinereţe furată». Că am stat douăzeci de ani în Siberia, de la 22 la 42 de ani. Cei mai frumoşi ani mi-au fost furaţi. Ştii ce înseamnă asta? Şi pentru ce? Pentru ce? Ce-am făcut noi rău, de-am meritat să fim aşa pedepsiţi?“ Multe întrebări la care n-a primit nicicând răspuns, la care nici nu se mai străduieşte să capete răspuns. Le ia ca atare, le ia cum au fost. Şi când devin de nesuportat, cântă. Cântă şi plânge. “Când îmi vine să plâng şi nu pot plânge deloc, mă duc în baie, dau drumul la apă, cânt… şi-ncep să plâng“. Şi mai are un leac să ţină piept amintirilor dureroase: rugăciunea. “Eu spun şi dimineaţa când mă scol, şi seara înainte de culcare, spun rugăciunea pe care mi-am compus-o singură. Adică îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă simt bine, că sunt pe picioare, că am ce mânca, ce încălţa, că am îmbrăcăminte, că am acoperiş deasupra capului…“

Copilărie fericită, întreruptă brusc

Îşi începe povestea oficial: “Mă numesc Marcu Frida. M-am născut în anul 1927, în Basarabia, oraşul Leova, judeţul Cahul, pe malul stâng al Prutului. M-am născut într-o familie înstărită, cu depozit de cherestea: tata, originar din Bucovina, născut în orașul Storojineţ, mama, născută în Moldova, oraşul Huşi“.

Treptat-treptat, rememorarea capătă nuanţe, zâmbete: copila Frida era răsfăţată şi capricioasă, “aia nu mâncam, cealaltă nu-mi plăcea, mama trebuia să-mi pregătească totdeauna ceva special“, “îmi plăceau lucrurile mici, covrigeii, cesuleţele, îmi plăcea ciocolata «Ursul de Vatra Dornei»“. Îşi aminteşte glasul ascuţit al mamei, care-o striga “Frida!“ şi ştia că musai trebuie să-i răspundă, “mama era foarte severă şi fuga fugeam la ea!“, îşi aminteşte cum se căţăra pe umerii tatălui şi-l apuca de păr, “să-i fac coafura“, şi tatăl o îmbrăţişa şi o pupa, îşi aminteşte cum s-au răsturnat cu sania, ea şi tatăl, când se întorceau de la Huşi de la liceu, şi s-au amuzat copios, îşi aminteşte gustul pitei calde, făcute pe plită, pe care-o mânca la bunicul de la Huşi… “Perioada frumoasă s-a terminat în 1940, cu datul afară din casă. Au venit ruşii şi au ocupat. Ne-au dat câteva ore să ne luăm bulendrele…“ Şi gata, a trebuit să plece din casa aceea mare şi frumoasă, pe care o construiseră părinţii pentru cei trei copii şi pe care o tot desena Frida, când era la şcoală. S-au mutat în casa bunicilor şi “cu asta, la 13 ani, s-a încheiat copilăria mea!“

“Evacuaţia“: 1941-1944

Cedarea Basarabiei, în iunie 1940, a însemnat începutul coşmarului pentru românii de peste Prut. Pe care istoria urâtă şi încurcată i-a chinuit, i-a încercat, i-a aruncat de colo-colo. Naţionalizarea casei familiei Velţer, numele de fată al Fridei, a fost urmată, un an mai târziu de “evacuaţie“. Aşa numeşte Frida Marcu cei trei ani petrecuţi în pribegie, în timpul războiului. “Au venit să ne spună de la administraţia locală că trebuie să plecăm din oraş, că o să fie lupte crâncene! Cine-a venit? Nu mai ştiu. Oricum, n-am plecat de bunăvoie, de plăcere!“ Accentuează. “Să plecăm şi să lăsăm tot, că se apropie frontul!“. Se apropiau trupele româno-germane. Au plecat pe jos puhoi de oameni, zeci de mii, cu căruţe, cu cirezi de vite gonind, să scape de iureşul războiului. Rememorează, cu ochii minţii, traseul pribegiei, nebunia: cu o căruţă au ajuns în Cimişlia unde-au stat într-o casă părăsită, “erau o serie de oameni plecaţi deja“, au traversat Nistrul, au ajuns la Tiraspol, au plecat apoi c-un vagon de mărfuri şi-au ajuns în Ucraina, unde-au rămas o lună de zile, într-un colhoz, au pornit-o mai departe spre Krasnodar, în Caucazul de Nord, “atunci au început bombardamentele, zi de zi, de două-trei ori pe zi, şi bombardau deasupra noastră, iar noi eram în vagoane, un eşalon întreg!“.

De drumul ăsta, dintre Krasnodar şi Stalingrad, se leagă cea mai cruntă amintire a Fridei, cea care o chinuie cel mai mult acum, când se gândeşte la ce-a fost, la ce-a trăit. “Când am urcat în tren, să plecăm mai departe din Krasnodar, tata era foarte bolnav. Şi a murit aşa, parc-a adormit. Era în braţele mele şi eu n-am plâns deloc. Eu, care l-am iubit aşa de mult… Dar acuma, acuma simt atâta… atâta remuşcare!“ Strânge pumnul şi loveşte-n masă, cu furie aproape. “De ce n-am plâns?! Îmi pun întrebarea. Acum, când dau de pomană, eu în primul rând spun «pentru tata». A vrut aşa să moară, să fie îngropat undeva să nu ştie nimeni de el, să nu te poţi duce“. Ştie doar numele staţiei în care-a fost coborât trupul: Remontnoe. Atât. “Au venit în vagon, nu ştiu de unde, nu ştiu cine, şi mama s-a dus cu ei şi a predat…“

Foametea

În Stalingrad au ajuns în 22 decembrie 1941. Patru. Nu cinci cum plecaseră. “Ţin minte că se spunea c-au venit un milion de evacuaţi din toată Uniunea Sovietică. Şi din Evacopunct, ne-au distribuit în diverse colhozuri din diverse raioane. Noi am nimerit în colhozul «Vesna», regiunea Kikiviţe, şi-am stat acolo până în mai 1944, când s-a dus mama şi a luat o aprobare, că putem să ne întoarcem la domiciliu“. Povesteşte cu detalii, cu gesturi, cu expresii, cu încrâncenare, de parcă s-ar fi întâmplat totul chiar ieri. “Primul an în colhoz a mai fost cum a mai fost, dar pe urmă am murit de foame, că se-apropia frontul şi mergea totul către armată“. Dimineaţa, trei bucăţele de cartof fiert cu puţină apă, la prânz, cartofi uscaţi în cuptor, seara, de cele mai multe ori nimic. “Ajunsesem groaznic!“

De foamete a suferit familia Velţer si după ce s-a întors acasă, la Leova, mergând în spatele frontului, printre tancuri distruse şi cadavre, prin oraşe bombardate, ruinate. “În ’46-’47, în Basarabia a fost cumplita foamete, când au murit sate-ntregi şi când pâinea era car-te-la-tă!“. Silabiseşte, ca să înţeleg gravitatea situaţiei: “muncitorii primeau 400 de grame de pâine pe zi, funcţionarii – 300 de grame, şi stăteai la o coadă interminabilă ca să primeşti porţia“.

Operaţiunea „Iug“: 6 iulie 1949

N-avea de unde să ştie Frida atunci, dar foametea zădărnicise, pentru o vreme, planul monstruos al autorităţilor sovietice de-a deporta mii de basarabeni departe, în Siberia. O primă campanie de deportare avusese loc deja, în iunie 1941, cu doar câteva zile înainte de recucerirea teritoriului de către armatele româno-germane şi-i vizase pe aşa-numiţii “duşmani de clasă“: foşti moşieri, proprietari de întreprinderi, ofiţeri, foşti membri ai partidelor politice, reprezentanţi ai clerului şi intelectuali. În 6 iulie 1949 a urmat cea de-a doua strămutare masivă de populaţie din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

Operaţiunea “Iug“ (Sud), aşa a rămas cunoscută în istorie campania prin care-au luat calea Siberiei peste 45.000 de basarabeni. Printre ei, şi cei patru membri ai familiei Velţer. Erau vizate-acum “familiile de chiaburi, familiile foştilor moşieri şi ale marilor comercianţi“.

Deportarea urma să se facă “pe veci“ averile confiscate, iar în cazul evadării din surghiun, vinovaţii urmau să fie trimişi la ocnă pe 20 de ani. Aşa spun documentele. Pe-atunci, însă, mare lucru nu se ştia. Unde mergeau? De ce? Pentru cât timp? Frida şi ai ei ştiau doar că pleacă. Că sunt forţaţi să plece. “Când ne-au ridicat, ne-au dat două ore să ne pregătim, să ne facem bagajele! Mari bagaje… Că venisem din război şi n-aveam nimic: eu îmi spălam cămaşa seara – una singură aveam – şi-o îmbrăcam dimineaţa. Aşa că atunci când au venit să ne ridice şi-au văzut că n-avem mare lucru, s-au minunat: «Cum, atâta aveţi? Cred că am greşit», «N-aţi greşit, ăştia suntem…» Am plecat cu zero în Siberia. Păi, ne întorsesem în ’44 din evacuaţie şi în ’49 ne-au deportat…“

“Nenea Stalin ne dă bombonică…“

Cu mintea de-acum, adaugă, rememorează: “Din localitatea noastră au plecat foarte mulţi. Dar asta nu înseamnă că toţi am fost «culaci». Chiabur în limba rusă-i «culac»“. Tăios, continuă: “Ne-au deportat ca s-aducă-n locul nostru ruşi! Ăsta a fost motivul!“. Şi ţine să explice: “Fac o paranteză, ca să vezi. În ’46, au fost alegeri. Şi au luat toţi funcţionarii din primărie să participe, să se ducă fiecare pe un anumit număr de străzi, să înregistreze fiecare casă, cine,unde locuieşte, să adune date… Şi am fost şi eu, că lucram atunci în cadrul primăriei. Şi-am intrat într-o casă din mahala. Nu ştiu câţi copii aveau, da’ mulţi! Părinţii nu erau acasă, doar copiii. Erau două sau trei paturi, da’ ce paturi, ca la armată. N-am văzut aşternut!

N-am văzut nici masă. N-am văzut scaune… Nu ştiu cum trăiau. Şi erau pe pereţi două portrete mari: unul cu Lenin şi unul cu Stalin. Şi când am ajuns la ei, unul din copiii ăştia mi-a spus – că era în timpul cartelelor: «Nenea Stalin ne dă bombonică şi nenea Lenin ne dă pâinică!» Adică, ce se întâmpla… Părinţii primeau pâinea, pe cartelă, şi ascundeau după… portretul era înalt… după portretul lui Lenin. Şi bomboane… se dădeau bomboane în loc de zahăr… şi-ascundeau părinţii după portretul lui Stalin, după tablou… Şi uite, şi ei au fost deportaţi! Ei, îţi pun întrebarea ţie: «De ce? De ce au fost ei deportaţi, când n-aveau de nici unele?!» Pentru că asta era politica Uniunii Sovietice! Să scoată cât mai mulţi moldoveni din Basarabia şi s-aducă-n locul lor ruşi! Dar că noi am suferit, asta n-a interesat pe nimeni…“.

Cinci ani şi jumătate în Bureat-Mongolia…

În vagoane de animale, cu zăbrele, au pornit pe-un drum al cărui capăt nu-l ştiau. După o lună, au ajuns în oraşul Novosibirsk şi după încă alte câteva zile în Bureat-Mongolia. Republica sibe riană Bureat-Mongolia. Unde Frida şi familia ei au rămas cinci ani şi jumătate. Ţine minte ploaia de la sosire. Ţine minte pereţii groşi, din bârne, ai barăcii în care-au locuit la început. Ţine minte gerurile cumplite din păduri, unde bărbaţii tăiau copacii, iar femeile, ramurile. Şi ţine minte c-au marcat-o valurile de oameni surghiuniţi: „Au fost foarte mulţi veniţi! Şi din Moldova, şi din ţările baltice, şi din ţările Caucazului… Au fost gruzini, au fost azerbaidjani, au fost armeni, au fost din Lituania, Letonia, Estonia, au fost foarte mulţi nemţi. Erau acolo şi descendenţi ai foştilor deportaţi, că pe vremea ţarului, tot în Siberia se deporta!“.
Avea 22 de ani când a ajuns în republica bureaţilor cu ochi mici. O lume a dezrădăcinaţilor în care fiecare încerca să-şi facă un rost. Să se prindă cumva într-un loc, să respire, să ia viaţa de la capăt. La început, a fost dezordine, haos, nebunie. Simt asta din tonul doamnei Marcu, din înşiruirea de nume, de localităţi, de amintiri: Tegda, Kurba, Horinsk, Hasurta, Ulan Ude… Încet-încet, lucrurile se aşază, încep să capete un sens. Şi-ncep şi eu să înţeleg. După o perioadă petrecută la muncă în pădure, Frida a fost angajată contabilă la un trust comercial din localitatea Tegda, pe malul râului Kurba.

„Când am venit, ne-au luat pe toţi la rând: unde ne-am născut, ce-i cu noi, ce specialitate are fiecare… şi când s-a ivit posibilitatea, mi-au oferit să fiu contabilă la un trust comercial care asigura mâncarea la unităţile de muncă din păduri“. Erau timpuri grele: se ducea, periodic, cu bilanţul în Ulan Ude, capitala Bureat-Mongoliei, şi pleca tot timpul cu soldatul după ea. Ca nu cumva să fugă. Şi semna în fiecare săptămână, la comandament. Semna că n-a plecat. Ridică o fotografie dintre cele câteva răspândite pe masă: “Uite, aici era în 1954, când lucram acolo, în Tegda, la contabilitate“. O tânără cu păr negru, sprijinindu-se de spătarul unui scaun. În altă poză, alături de câţiva colegi bureaţi, într-o pădure siberiană. “N-am prea multe fotografii de-atunci“. Doar câteva vederi cu “Amar mânde Ulan Ude, “Salutări din Ulan Ude“, şi amintirile. Câte mai sunt.

Alt set de vederi şi alte amintiri. Dintr-o altă etapă a vietii, tot în Siberia, la Novokuzneţk. Zice că fratele le-a purtat noroc. Că dacă nu pleca el la facultate, n-aveau cum să iasă din Bureat-Mongolia. “Când a terminat fratele facultatea şi a primit repartiţie la Novokuzneţk, am avut şi noi dreptul să-l urmăm pentru unificarea familiei. El a terminat facultatea în ’54 şi noi am venit la Novokuzneţk în ianuarie 1955“. Într-o vedere, Piaţa Maiakovski, dincolo combinatul siderurgic, în cealaltă Teatrul Dramatic, Palatul Metalurgiştilor, Piaţa Suvorov… “Novokuzneţk e tot în Siberia, dar e un oraş modern, elegant, frumos. Că a venit şi-o soră a mamei în vizită la noi şi nu-i venea să creadă cum arată orașul. Dar noi pân-am ajuns aici, prin câte n-am trecut…“

Are o vorbă dulce, cântată, melodioasă Frida Marcu:  v-urile apoape că nu se-aud, n-urile sunt înmuiate. Un om care-a vorbit atâta vreme-n limba rusă are un fel aparte de-a vorbi româna. “Mă mir şi eu că am putut să-mi revin la limba română după 30 de ani de vorbit rusa“. Da, 30. Din 1940, de când au venit ruşii şi-au ocupat Basarabia, iar limba română a fost eliminată din şcoli, până în 1969, atunci când Frida a lăsat în spate Siberia şi-a ajuns la Bucureşti, în urma căsătoriei cu un ziarist român de la Agerpres. Ei, şi-aici e o poveste lungă şi încurcată: Frida şi-a cunoscut soţul în 1967, când îşi vizita o mătuşă, la Bucureşti. Atunci s-a şi logodit cu Petre Marcu, atunci a văzut şi marea pentru prima dată. “Ne-am logodit la Bucureşti şi ne-am căsătorit la Novokuzneţk, un an mai târziu. Că un an a durat să ni se aprobe căsătoria. Şi încă un an ca să mi se aprobe plecarea definitivă în România“. I-au mai rămas, însă, rude în Siberia. Şi două morminte. Mama şi fratele, care s-au pierdut cu anii, mama, de bătrâneţe, fratele, într-un accident.

“Reabilitirvana…“

Povestea n-ar fi completă, însă, fără foicica aceea de hârtie pe care-o ţine strâns în mână şi pe care se zăresc mai multe rânduri de litere bătute la maşină. Mi-o traduce şi accentuează cu putere fiece cuvânt. “Sora mea a scris mai târziu la Chişinău şi-a primit asta. «Spravka» înseamnă adeverinţă. Scrie aici că în urma… «postnavenie»…hotărârii Consiliului de Miniştri din 28 iunie 1949, numărul 509, am fost deportaţi la 6 iulie 1949  «zapredelea respubliki». În afara graniţelor republicii. Auzi, în afara graniţelor! Că sunt mii de kilometri până-n Siberia: că până la Ural e atâta şi de la Ural încă pe-atâta. După aceea, scrie: «Reabilitirvana!». Ştii ce înseamnă asta? Că şi-n româneşte se foloseşte. Că am fost reabilitaţi! Auzi, parc-am făcut cine ştie ce crime… Dar stau şi mă-ntreb: de ce-am fost eu învinuită ca să fiu reabilitată? Dac-am fost reabilitată, înseamnă c-am făcut ceva, o tâmpenie, o prostie! Trebuia să scrie aici: «pentru cutare şi pentru cutare!» Ce-am făcut noi rău indiferent cărui sistem?! N-am făcut nimănui niciun rău! Ne spunea să stăm smirnă, stăteam smirnă! Proşti eram! Mi-aduc aminte când a murit Stalin… tu!, am plâns! Ca proasta am plâns! Stau şi mă întreb acum: de ce-am plâns?!“

Şapte sute şaizeci şi doi minus…

Încheie cum a început, după ceasuri bune de poveşti, răspândite în mai multe zile. Cu-aceleaşi uimiri, c-un firicel de bucurie, de recunoştinţă, strecurându-se-n mirarea ei: “Eu stau şi mă întreb cum de-am supravietuit. Eu mă minunez! Slavă Ţie, Doamne…“ Zâmbeşte. O viaţă complicată, încurcată, răsucită. Frida Marcu a rămas, însă, un om profund optimist. Cu faţa senină şi caldă, cu ochii albaştri şi blânzi, cu părul alb, pieptănat cu grijă într-o parte. Caută să-şi petreacă timpul frumos şi liniştit. Râde mult, se-ntâlneşte cu prietenele şi merge în timpul săptămânii la un club, unde socializează cu oameni de vârsta ei. Se bucură de fiecare întâlnire şi nu mă lasă să plec înainte să-mi explice ce-i cu numărătoarea aceea uriaşă, aşezată pe un colţ al mesei. Aflu că abacul – aşa se numeşte – nu lipsea din tolba niciunui contabil odinioară şi că, într-adevăr, funcţionează ca o numărătoare. Numai să-i cunoşti secretele. “Ia zi o scădere, o adunare, să vedem dacă mai ştiu“. Mă conformez. Şi-aleg una grea: “762 minus 529…“ Şi fac socoteala repede în carneţel. Doamna Marcu trage cu îndemânare câteva bile dintr-un rând, câteva din altul, mută o bilă dintr-o parte-n alta şi gata. “233!“, zice repede cu zâmbet victorios. “Atâta face“, recunosc. “Încă una, ca să mă conving: 492 plus 152…“ Răspunsul vine înainte s-adun eu în carneţel. “644“. Râde-n hohote. “Păi da, uite, bilele de pe rândul ăsta sunt mii, astea-s sutele, astea-s zecile, astea-s unităţile, astea-s zecii de mii, sute de mii… Ai înţeles? Nu-i greu deloc… Nu mai vrei o cană cu ceai?“

Sursa: Historia.ro

Anunțuri

Despre Ghenadie Sontu

www.ghenadiesontu.com

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Poster German Kirkha in Chisinau
Poster German Kirkha in Chisinau by ilovechisinau
Look at more German Posters at zazzle

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 722 de urmăritori

RSS Ghenadie Sontu Fine Art Blog

  • The painting ‘Salvator Mundi’ by Leonardo da Vinci at Christie’s
    After 19 minutes of dueling, with four bidders on the telephone and one in the room, Leonardo da Vinci’s “Salvator Mundi” sold on Wednesday night for $450.3 million with fees, shattering the high for any work of art sold at auction. It far surpassed Picasso’s “Women of Algiers,” which fetched $179.4 million at Christie’s in May 2015. The buyer was not immedi […]
  • Biblical Zionism in Bezalel Art
    by Dalia ManorSURPRISING AS IT MAY SOUND, the visual art that has developed in Jewish Palestine and in Israel has drawn its inspiration from the Bible only on a limited scale. In recent years, some biblical themes have been taken by artists as metaphor in response to events in contemporary life. 1 But, as a whole, the bible has been far less significant for […]
  • The Architect of the Tabernacle
    In Ex. xxxi. 1-6, the chief architect of the Tabernacle. Elsewhere in the Bible the name occurs only in the genealogical lists of the Book of Chronicles, but according to cuneiform inscriptions a variant form of the same, "Ẓil-BêI," was borne by a king of Gaza who was a contemporary of Hezekiah and Manasseh. Apparently it means "in the shadow […]
  • Уроки рисования и живописи в Хайфе
    Дорогие друзья, мы начинаем запись детей и взрослых нa занятия по рисунку и живописи в Хайфе. Программа обучения рисованию рассчитана как на желающих начать рисовать “с нуля”, так и на тех, кто хочет закрепить ранее приобретенные навыки. На обучение рисованию принимаем всех желающих – детей, подростков, взрослых и людей пенсионного возраста. Пройдя наши худо […]
  • Second Themple
    The Second Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ הַשֵּׁנִי‎‎, Beit HaMikdash HaSheni) was the Jewish Holy Temple which stood on the Temple Mount in Jerusalem during the Second Temple period, between 516 BCE and 70 CE. According to Judeo-Christian tradition, it replaced Solomon's Temple (the First Temple), which was destroyed by the Babylonians in 586 BCE, […]
  • The Bezalel Style
    From the very beginnings of the Bezalel enterprise, there was a conscious effort to create a new and unique "Hebrew" style of art. Bezalel students and artisans sought inspiration in the native flora and fauna, notably the palm tree and the camel. They referenced archeological treasures, replicating Judean coins in filigree pieces and utilizing anc […]
  • Solomon's Temple
    According to the Hebrew Bible, Solomon's Temple, also known as the First Temple, was the Holy Temple (Hebrew: בֵּית־הַמִּקְדָּשׁ‎‎: Beit HaMikdash) in ancient Jerusalem before its destruction by Nebuchadnezzar II after the Siege of Jerusalem of 587 BCE and its subsequent replacement with the Second Temple in the 6th century BCE.The Hebrew Bible states t […]
  • Bezalel and Oholiab
    What skills did Bezalel and Oholiab possess? What does this say about the way the Spirit of God equips people for leadership? Why might God have equipped them with people skills as well as artistic and practical skills? How would each be needed in building the Tabernacle?    REFLECT: When told everything to do and exactly how to do it, how do you typically r […]
  • Tabernacle
    The Tabernacle (Hebrew: מִשְׁכַּן‎‎, mishkan, "residence" or "dwelling place"), according to the Hebrew Bible, was the portable earthly meeting place of God with the children of Israel from the time of the Exodus from Egypt through the conquering of the land of Canaan. Built of woven layers of curtains along with 48 standing boards clad w […]
  • Bezalel
    In Exodus 31:1-6 and chapters 36 to 39, Bezalel (Hebrew: בְּצַלְאֵל‎, also transcribed as Betzalel and most accurately as Bəṣalʼēl), was the chief artisan of the Tabernacle[1] and was in charge of building the Ark of the Covenant, assisted by Aholiab. The section in chapter 31 describes his selection as chief artisan, in the context of Moses' vision of […]

RSS Cultura

  • Premii pentru studenții moldoveni
    Astăzi a fost ultima zi de înregistrări pentru cea de-a cincea ediție a Galei Studenților Originari din Republica Moldova. Un concurs dedicat tinerilor moldoveni care urmează studii superioare
  • Undă verde pentru limba română
    Curtea Constituțională a dat aviz pozitiv proiectului de modificarea a articolului 13 din Legea Supremă, privind limba de stat a Republicii Moldova, inițiat de fracțiunea parlamentară a PLDM.
  • Punți de comunicare între Moldova și UE
    Elevii din Republica Moldova vor afla mai multe despre oportunitățile pe care le oferă Uniunea Europeană. Informațiile vor veni de la semenii lor din țară și de peste hotare, care au fost selectați
  • Un sfert de veac fără Doina și Ion
    Duminică se împlinesc 25 de ani de la moartea tragică a interpreților Doina şi Ion Aldea Teodorovici.
  • Bilete de speranță
    S-a stabilit în Italia de câţiva ani, dar nu uită de meleagurile de unde a plecat şi revine acasă nu doar pentru a-şi vizita rudele, ci și pentru a face lucruri frumoase aici.
  • Jurnalul orei 19, 16 octombrie
    cu Sofia Obadă
  • „Poftă mare, Chişinău!”, ediţia a şaptea
    Jurnal TV a stabilit un nou record gastronomic la cea de-a șaptea ediție a festivalului "Poftă mare, Chișinău!", care a avut loc de Hramul capitalei. Prezentatorii şi reporterii postului nostru
  • Muzică, dans şi voie bună de hram
    Hramul capitalei a fost sărbătorit prin dans și cântec încă de dimineaţă. La concertul organizat de Secţia Cultură, Tineret și Sport a Preturii Ciocana au participat 500 de elevi de la cinci licee
  • Publicistul Tudor Țopa, la 85 de ani
    La cea dea 85-a aniversare, scriitorul și publicistul Tudor Țopa a lansat alte patru volume. Autorul spune că în aceste cărți se regăsește averea istorică risipită prin arhive a satelor noastre
  • Mesajul lui Urschi pentru Chișinău
    Iar maestrul Gheorghe Urschi a transmis un mesaj special cu ocazia Hramului Chişinăului. El apare într-un filmuleț emoționant, realizat, simbolic, în incinta Teatrului „Luceafărul” din capitală.

RSS Timpul

  • Dosarul lui Pan Halippa şi amintirile sale
    „Am luat contact cu Troţki şi Lenin şi ei au dat formula: pro-cedaţi cum vă dictează conşti¬inţa şi interesul politic, dar hotărârea s-o ieie Sfatul Ţării”.  
  • Pavel Păduraru știe unde este MILIARDUL! A scris despre asta în romanul „Moartea lui Igor Alexandrovici”
    În cadrul unui interviu pentru moldnova.eu, jurnalistul ziarului TIMPUL și scriitorul Pavel Păduraru a vorbit despre noul său roman ,„Moartea lui Igor Alexandrovici”. 
  • În culisele Istoriei: Liceul „Mihai Eminescu” și directorul Oatu
    Nici marele N. Iorga nu a putut salva liceul cu cel mai bun cabinet de fizică şi chimie din Basarabia Alexandru Oatu a fost trezorierul Pământeniei din Dorpat. El s-a născut la 31 martie 1878, în satul Cuhneşti, jud. Bălţi, în familia preotului Ioan Oatu. A făcut studii la Şcoala Duhovnicească și la Seminarul Teologic din Chişinău, promoția 1899, înscriindu- […]
  • Gherman Pântea şi diplomaţia secretă
    După venirea la putere a lui Stalin, sovieticii s-au arătat gata să recunoască Unirea în schimbul judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă, iar România le-a propus în schimb tezaurul de la Moscova. (Continuare. Începutul în numărul din 29 septembrie 2017)  
  • ÎNTR-UN STUDIU DE POLITICĂ...
    Într-un studiu de politică contemporană intitulat Martirii de la 48 şi salvatorii de la 66 d. G. Mîrzescu expune pe 37 de pagini cicero istoricul scurt al ministerelor perindate de la suirea Măriei Sale pe tron şi până astăzi.
  • CRIMELE COMUNISMULUI. O femeie ciuruită de gloanțe
    Fiecare republică sovietică, fiecare regiune, oraș sau sat urmau să consacre „cauzei socialismului” un anumit număr de capete umane.
  • NOAPTEA BOCETELOR în Basarabia şi consecinţele ei
    Sinucigaşii din Gulag se dezbrăcau în pielea goală, se culcau în zăpadă şi în patru minute nu mai erau în viaţă 
  • Gherman Pântea și diplomația secretă
    (continuare din numerele 37-38 din 29 septembrie și 6 octombrie) Membrul Sfatului Țării, Gherman Pântea, cel care anunța că Lenin a fost gata să accepte Unirea statelor românești din 1918, a avut o discuţie foarte interesantă la acelaşi subiect cu Cristian Racovski (1873-1941), un personaj notoriu al noii puteri sovietice, căruia a încercat să-i dovedească c […]
  • CRIMELE COMUNISMULUI - Condamnat la moarte (I)
    „Armata din pădure” a fot cea mai numeroasă și longevivă formațiune de rezistență antisovietică din Basarabia postbelică.
  • „În Republica Moldova există politicieni care n-au călcat în viața lor pragul unui teatru”
    Recent, teatrele din țara noastră și-au deschis ușile pentru o nouă stagiune. Redacția TIMPUL, pornind de la ideea că toți politicienii fac toata viața teatru, lansând nenumărate promisiuni deșarte, am încercat să vedem cât de des merg ei la teatru. Spre uimirea noastră, însă, am aflat că unor demnitari de-ai noștri în genere nu le prea place cultura…  […]

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Donate News

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Vocea Basara Biei

  • เคล็ดไม่ลับแบบง่ายๆ เล่นพนันออนไลน์อย่างไรไม่ให้พัง
    วงการพนันอาจจะสามารถเปรียบได้เหมือนกับเหรียญนั่นก็คือมีสองด้านเสมอ เราไม่สามารถปฏิเสธได้เลยว่า ท่ามกลางความยินดีของเหล่านักพนันที่ประสบชัยชนะ ก็จะมีความเสียใจของบรรดานักพนันผู้แพ้อยู่เสมอ แม้ว่า วันพระจะไม่ได้มีวันเดียวจะสามารถเป็นคำปลอบใจให้กับนักพนันที่เล่นเสียได้ The post เคล็ดไม่ลับแบบง่ายๆ เล่นพนันออนไลน์อย่างไรไม่ให้พัง appeared first on Vocea Basara B […]
  • คำบอกเล่าจากเหล่านักการพนันออนไลน์มืออาชีพ
    รู้หรือไม่ว่าเกมส์การพนันอยู่คู่กับโลกของเรามาอย่างยาวนาน จากข้อมูลทางประวัติศาสตร์ระบุว่ามนุษย์เราเริ่มต้นเล่นการพนันกว่า 2000 ปีมาแล้ว ซึ่งมีรูปแบบของการพนันที่เปลี่ยนแปลงไปตามยุคสมัย โดยความนิยมของเกมส์พนันนั้นจะแตกต่างกันออกไปในแต่ละคน จนทำให้ปัจจุบันทำให้อาชีพใหม่ที่เรารู้จักกันในชื่อ "นักพนันมืออาชีพ" The post คำบอกเล่าจากเหล่านักการพนันออนไล […]
  • รู้จักกับเรทราคาของการ แทงบอลออนไลน์ ในรูปแบบต่างๆ
    การศึกษาเรื่องราคาต่อรองฟุตบอลเหมือนเป็นความรู้พื้นฐานที่จำเป็นก่อนตัดสินใจวางเดิมพันผ่านเว็บ แทงบอลออนไลน์ การที่ลุ้นการเดิมพันโดยยังไม่เข้าใจ กติกาการวัดแพ้ชนะของเรทราคาที่เล่น บางครั้งจากที่เชียร์บอลแบบสนุกๆตอนจบเกมส์กับกลายเป็นว่าเสียเดิมพันทั้งๆที่คิดว่าผลการแข่งขันสกอร์นี้ยังไงก็ได้เงิน ดังนั้นการรู้จักเรทราคาก่อนวางพนันออนไลน์ จะช่วยให้คุณไม่เสียค่าโง […]
  • อัตราการจ่ายเงินของการเล่น SIC BO หรือที่รู้กันในนาม ไฮโล
    Sic Bo เป็นชื่อตามหลักสากลของเกมส์ไฮโลในประเทศไทย ต้นกำเกิดมาจากประเทศจีน แต่สมัยนี้ก็เป็นเกมส์มาตรฐานสากลของวงการคาสิโนทั้งในบ่อนและคาสิโนออนไลน์ กติกาการเล่นไม่มีอะไรมากเลย ลองนั่งดูสัก5รอบก็พอจะรู้วิธีเล่นเบื้องต้นแล้ว อุปกรณ์การเล่นหากมีลูกเต๋าเพียง 3 ลูก ก็สามารถเป็นเจ้ามือได้แล้วครับ The post อัตราการจ่ายเงินของการเล่น SIC BO หรือที่รู้กันในนาม ไฮโล ap […]
  • ข้อดีและข้อเสียของการเล่น บาคาร่า (baccarat)
    เมื่อพูดถึงเกมส์การพนันทีได้รับความนิยม บาคาร่า (Baccarat) คือหนึ่งในเกมส์พนันที่คุณจะต้องเคยคุ้นหูคุ้นตาอย่างแน่นอน และบาคาร่าคือเกมส์พนันที่มีอายุยาวนานหลายร้อยปีเลยทีเดียว โดยคำว่า บาคาร่า มีต้นกำเนิดมาจากภาษาฝรั่งเศสที่เขียนว่า “BACCARAT” โดยมีความหมายว่า “ศูนย์” จึงเป็นสาเหตุให้นักพนันกลุ่มหนึ่งคิดค้นเกมส์การพนันที่เลือกเอาไพ่ที่มีไม่มีตัวเลขเป็นไพ่ที่ม […]

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS CIVIC.MD

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Timpul – Ştiri din Moldova

RSS Moldavie.fr – Portail francophone de la Moldavie

  • Randonnées sibériennes : les Moldaves/Roumains de Krasnoїarsk
    Cet article fait partie du cycle de relations de l'historien Octavian Țâcu, participant aux « Expéditions de la mémoire » en Sibérie, sur les traces des Moldaves qui ont dû, à une certaine époque, quitter leur patrie et mener une autre vie dans des parages très lointains. 2 564 849 citoyens (sur le total de 3 383 332), soit 78% de la population du pays, […]
  • Camelia Saranciuc, lauréate de la médaille d'or à l'Olympiade Internationale de langue française : « Le succès arrive de façon inattendue »
    Une élève moldave a fait preuve de meilleure performance mondiale en matière de langue française. Il s'agit de Camelia Saranciuc, élève au Lycée Théorique « Ion Creangă » de Chisinau qui a décroché la médaille d'or à l'Olympiade Internationale de langue française déroulée en Arménie. « La langue française est le monde dans lequel je vis. C […]
  • Interview avec Ana Gutu, première vice-présidente du Parti de l'Union Nationale
    Le succès de www.moldavie.fr tient à sa volonté de fournir les informations les plus exactes et les plus larges possibles sur la vie dans la République de Moldavie. C'est dans cet esprit que nous publions l'entretien que nous a accordé Madame Ana Gutu, Professeure des Universités, première vice-présidente du Parti de l'Union Nationale. Nous no […]
  • La migration à travers les générations : les causes pour lesquelles les Moldaves quittent leur pays (2)
    Chaque jour, 106 Moldaves quittent la Moldavie à jamais, selon les données d'une étude effectuée par Magenta Consulting. D'autre part, selon le sondage Le Baromètre de l'Opinion Publique, 57% de Moldaves seraient partis s'ils avaient l'opportunité. Les données officielles du Ministère des affaires étrangères dénotent que plus de 800. […]
  • La migration à travers les générations : les causes pour lesquelles les Moldaves quittent leur pays (1)
    Chaque jour, 106 Moldaves quittent la Moldavie à jamais, selon les données d'une étude effectuée par Magenta Consulting. D'autre part, selon le sondage Le Baromètre de l'Opinion Publique, 57% de Moldaves seraient partis s'ils avaient l'opportunité. Les données officielles du Ministère des affaires étrangères dénotent que plus de 800. […]
  • Les villes-jumelles de la capitale moldave
    Grenoble, Bucarest, Yassy, Alba Iulia, Tbilissi, Kiev, Odessa, Reggio Emilia, Ankara … – ce ne sont que quelques–unes des 13 « sœurs » de la ville de Chișinău, la capitale moldave. Le premier accord de jumelage signé par Chișinău date de janvier 1977 – c'est l'accord de jumelage avec la ville française de Grenoble. Au fil des années, Chișinău a nou […]
  • Échange culturel pour les musiciens du conservatoire de Nevers
    Dans quelques jours, l'ensemble de musique traditionnelle de Nevers s'envolera pour la Moldavie - pour une semaine d'échanges avec des étudiants et professeurs autour de la musique et de la culture. Après l'Algérie, l'Angleterre, le Portugal, l'Allemagne, l'Italie, direction la Moldavie. Vingt-six membres de l'ensemble […]
  • Un prêtre - entraîneur de l'équipe féminine de foot du village
    Le prêtre Ştefan Ciugui, curé du village moldave de Lalova, est l'entraîneur d'une équipe de foot réunissant des jeunes filles de 14 à 16 ans qui sont aussi des choristes d'église. C'est sa passion pour le football qu'a déterminé le prêtre à créer l'équipe “Nistru Lalova” composée de jeunes filles qui chantent dans le chœur de l […]
  • Des surprises pour les passagers dans l'aéroport de Chişinău
    Traditionnellement, les passagers qui arrivent en Moldavie par la voie aérienne à la veille de la fête du vin reçoivent des cadeaux – une bouteille de vin, une carte de la Moldavie et le programme de la Journée Nationale du vin 2017. Cette action est organisée par l'Office National du Vin et de la Vigne. « C'est un événement spécial pour la Moldavi […]
  • Ils partent en Moldavie avec un camion rempli de livres
    Martin Deshayes et sa compagne Alina Perju prennent la direction de l'Europe de l'Est en camion. Ils iront à la rencontre des gens grâce à des livres et des jeux. Martin Deshayes a 24 ans. Il est surveillant assistant d'éducation au collège Bourgchevreuil, à Cesson. En 2014, alors étudiant, il part en Roumanie dans le cadre d'un séjour Er […]

RSS Evenimente in R. Moldova

  • Artă Decorativă COTROCENI 2012 - Luni, 10.6.2013 09:00
    Luni, 10.6.2013 09:00str. 31 August 1989, 115 Evenimentul are loc în cadrul unui parteneriat între instituţia gazdă şi Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti şi se desfăşoară în perioada 25 aprilie – 10 iunie.
  • RECITAL DE PIAN - Vineri, 31.5.2013 18:00
    Vineri, 31.5.2013 18:00 Prima Doamnă a RM, Margareta Timofti, invită la un recital de pian cu Olga Kleiankina și expoziția de pictură a Valeriei Duca. În program: Debussy – „Reflexe în apă”, Ravel – „Ogli
  • SERATĂ JUBILIARĂ - Joi, 30.5.2013 18:00
    Joi, 30.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Cu ocazia aniversării de 70 de ani a pianistului și dirijorului Mihail Secichin, pianista Inna Hatipova, soprana Valentina Calestru, naritonul Petru Racoviță și tenorul Serghei Varsanov, acompaniați de pianistul Mihai Secichin o
  • Concertul profesorilor - Miercuri, 29.5.2013 18:00
    Miercuri, 29.5.2013 18:0081 Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, Chişinău MD-2012 Catedra „Instrumente cu coarde” a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice prezintă Concertul profesorilor: Ion Josan, Zinaida Brânzilă, Naum  Hoș. Participă Orchestra Națională de Cameră, dirijor
  • Spectacolul "Storcătorul de fructe" - Marţi, 28.5.2013 18:00
    Marţi, 28.5.2013 18:0079 Ștefan cel Mare, Chisinau Spectacolul "Storcătorul de fructe" de Ilia Cilaki. Totul porneşte de la lipsa banilor, care duce la convieţuirea mai multor generaţii ale unei familii într-un singur apartament, aceştia suportându-se unii
  • Trupa Holograf - Joi, 23.5.2013 20:00
    Joi, 23.5.2013 20:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Holograf este o trupă rock românească înființată în 1978. Holograf este printre cele mai de succes trupe din România, fiecare dintre albumele lor conținând câteva cântece care au ajuns hit-uri &ici
  • Filmul deținător al premiului Ursul de Aur, „Poziția copilului” - Duminică, 19.5.2013 19:00
    Duminică, 19.5.2013 19:00Str. Vasile Alecsandri 4 Festivalul Filmului European revine pe marile ecrane ale Chișinăului cu o premieră, filmul românesc „Poziția copilului”, distins cu prestigiosul premiu „Ursul de Aur”. Capul de afiş
  • Concert de lansare „Există Veriga, o chitară, un drum și muzica care vine să schimbe” - Joi, 16.5.2013 19:30
    Joi, 16.5.2013 19:30Grigorie Vieru 15  Oameni dragi, vă invităm la concertul nostru de lansare, unde vom cânta și vă vom cânta. În cadrul concertului va fi lansat conceptul, filosofia și misiunea trupei, single-ul „Liber” și videocli
  • Gheorghe Țopa "Dulcea mea povară" - Miercuri, 8.5.2013 19:00
    Miercuri, 8.5.2013 19:00Str. A.Pușkin nr. 21, Chișinău Gheorghe Țopa vă invită la concertul său jubiliar cu genericul ''Dulcea mea povară'' unde va interpreta piesele care l-au consacrat dar și cele lansate în ultima perioadă. Vor evolua: Ion Suruc
  • Ultima zi a expoziţiei plasticianului Dumitru BALICA - Marţi, 30.4.2013 16:00
    Marţi, 30.4.2013 16:00strada Sfatul Tarii 18 Dumitru BALICA este născut în anul 1978 la Horodişte (raionul Donduşeni). După ce şi-a urmat studiile la Facultatea de Arte plastice şi Design la Universitatea de Stat, îşi expune pentru prima oară operele în 2001.
%d blogeri au apreciat asta: