Festivalul de film CRONOGRAF primește înscrieri până la 1 februarie

Înscrierile la festivalul filmului documentar CRONOGRAF continuă. Organizatorii anunţă că aşteaptă filme din toată lumea, dar mai ales din Moldova.

„Tocmai suntem în perioada de primire a filmelor. În fiecare zi ne vin câte 4-5 documentare din toate colţurile lumii. Puţin mai trist este faptul că din Moldova, ca de obicei, ne vin foarte puţine filme”, au precizat organizatorii pentru UNIMEDIA.

De altfel, studioul OWH, care organizează deja de 10 ani acest festival, îndeamnă toţi realizatorii de filme documentare din Moldova şi din alte ţări să-şi înscrie lucrările în concurs. Pe lângă secțiunea „Film studenţesc”, lansată anul trecut, în acest an, vor apărea alte două: „Secţiunea Principală” şi „Secţiunea cadRO”. În cadrul acestora, vor fi premiate filme internaţionale dar şi naţionale.

Participanţiilor la festival le vor fi înmânate premii şi pentru Regie, pentru Imagine, „Premiul Special al Juriului”, iar cele mai bune două filme vor lua „Premiul Mare” şi respectiv „Trofeul Festivalului”. Publicul va alege o producţie care va primi un trofeu pentru „Simpatia Publicului”.

Festivalul a ajuns în acest an la a X-a ediţie. Acesta se va desfășura în perioada 10-15 mai, la Chişinău.

Sursa: UNIMEDIA

De la „Golgota” la Reînviere!

Marţi a fost lansat în premieră în România filmul documentar „Golgota Basarabiei”. După film, în sala Casei de Cultură a studenţilor din Bucureşti s-a lăsat o tăcere apăsătoare, care a fost spartă de aplauze – un semn de recunoştinţă pentru cei care au supravieţuit, pentru producătorii care au trecut primii prin sfâşieri sufleteşti nebănuite şi ne-au adus spre cunoaştere şi mântuire acest zguduitor film.

Tineri, bătrâni cu ochii în lacrimi, vocea bardului Tudor Gheorghe „Se urcă Basarabia pe cruce” – toate amestecate cu încercarea insistentă de a depăşi emoţiile profunde şi a înţelege ce şi de ce ni s-a întâmplat. Or, în statistici şi scene generale: război, foamete, condamnări la muncă silnică, condamnări la moarte – aproape fiecare regăsea crâmpeie din istoria propriei familii.

„Acolo, în Basarabia, sunt martirii neamului nostru”, i-am auzit spunând nu o dată pe sfinţii părinţi din mănăstirile României.

Făcând o retrospectivă în istoria noastră, înţelegem că aproape întotdeauna n-am prea avut de ales. Acum, însă, la 28 noiembrie 2010, avem şansa reală de a alege între trecut şi viitor, între minciună şi adevăr, între făţărnicie/ipocrizie şi cinste/onestitate, între totalitarism/dictatură şi democraţie/libertatea de a fi noi înşine.
Vreau să cred că vom alege evoluţia, că vom depăşi stadiul de jertfă, devenind creatori conştienţi ai propriului destin. În acest sens, premiera în România a filmului documentar „Golgota Basarabiei” este urmată de: „Clopotul Reînvierii” – vineri, ora 18.00, „Ne vom întoarce într-o zi” şi „Revoluţia Tweeter” – sâmbătă, ora 18.00, „La izvoare” – duminică, ora 16.00, toate în cadrul „Medalionului regizoral Victor Bucătaru”, la Clubul Ţăranului Român din Bucureşti.
Trecerea de la „Golgota” la Reînviere, de la renaştere naţională la renaştere spirituală, de la Dumnezeu la om şi de la om la Dumnezeu ţine de alegerile noastre permanente.

Iuliana Gore-Costin,
Bucureşti, Timpul

Moldova, refuzată la Oscar

Moldova, refuzată la Oscar, posted with vodpod

Academia americană face o excepție pentru „Nuntă în Basarabia”

Republica Moldova face pentru prima oară o propunere pentru Oscar. De aceea, Academia americană de film i-a acordat câteva zile peste deadline.

Ieri, 6 octombrie, la Chişinău s-a reunit comitetul care va propune filmul lui Nap Toader, „Nuntă în Basarabia”, la Oscarul pentru cel mai bun film străin. Termenul limită pentru trimiterea acestei propuneri a fost 1 octombrie.

„Oficialii de la Oscar au fost foarte încântaţi de ideea că Moldova va propune pentru prima oară în istoria ei un film la Oscar şi le-au acordat câteva zile peste deadline moldovenilor să facă propunerea oficială”, a declarat producătorul Dan Burlac.

„Filmul funcţionează extraordinar de bine şi s-a ajuns până acolo încât oamenii de cinema vor să nominalizeze acest film din partea Moldovei la Oscar. Se studiază acum problema de către Uniunea Cineaştilor, am văzut regulamentul, e posibil, şi cred că se va face în cel mai scurt timp”, declara producătorul Dan Burlac în urmă cu câteva zile.

Nuntă în Basarabia este o comedie romantică – povestea unor tineri, el bucureştean, ea din Chişinău, proaspăt căsătoriţi, care decid să facă nuntă, în speranţa că vor scoate banii necesari avansului pentru o locuinţă. Comedia a fost filmată în iulie 2008 în Chişinău şi a fost lansat în primăvara anului 2010

„Odesa în flăcări”, filmul interzis

RESTITUIRE // Pelicula care arată ororile bolşevice şi drama refugiaţilor din Basarabia a fost distinsă cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Veneţia în 1942

Pelicula interzisă de comunişti pentru că arăta ororile comise de trupele sovietice şi drama refugiaţilor din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost prezentată recent în cadrul Festivalului de Film Istoric de la Râşnov, România. Coproducţia româno-italiană din 1942 în care rolul principal a fost interpretat de soprana Maria Cebotari a fost distrusă de autorităţile comuniste. Însă o copie a filmului a fost descoperită recent într-o arhivă italiană. Pelicula „Odesa în flăcări”, cunoscută şi sub numele „Cătuşe roşii”, realizată de regizorul italian Carmino Galleone, a fost distinsă cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Veneţia în 1942.

Pelicula care prezintă drama refugiaţilor din Basarabia o are în distribuţie în rol principal pe Maria Cebotari, marea soprană şi actriţă de la a cărei naştere se împlinesc anul acesta 100 de ani. Maria Cebotari, basarabeancă, joacă rolul Mariei Teodorescu, o cântăreaţă căreia comisarii sovietici i-au luat ostatic copilul pentru a o obliga să servească interesele puterii sovietice. Deportată la Odesa, aceasta trăieşte bucuria eliberării odată cu intrarea trupelor române în oraşul de pe ţărmul Mării Negre.
„După război, filmul a fost interzis, securitatea a distrus toate copiile. Timp de decenii, producţia a fost considerată pierdută definitiv în România. În 2005, filmul a fost descoperit întâmplător în arhiva studiourilor «Cinecita» din Roma”, a declarat pentru publicaţia „Adevărul” Radu Rădescu, consultant artistic al Festivalului de Film Istoric de la Râşnov.

Maria Cebotari, în rol principal

„Scenele cele mai dramatice sunt legate de deportare şi de desprinderea de cămin. Filmul e important pentru că vorbeşte despre un subiect mai puţin discutat. E în italiană, cu mulţi actori italieni, fiind subtitrat în română. Maria Cebotari vorbeşte în italiană, dar cântă două piese populare româneşti”, precizează Radu Rădescu.

Capodopera cinematografică „Odesa în flăcări” aparţine regizorului italian Carmine Gallone, iar scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. Filmul, care prezintă şi ororile comise de trupele NKVD, a fost interzis în 1943, la scurt timp după lansarea în cinematografele din România, şi depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate. „Odesa în flăcări” a figurat doar în registrul de evidenţă a arhivelor, apoi a dispărut complet.

După decembrie 1989, cercetătorii în istoria filmului au căutat în zadar să dea de urma peliculei, aceasta fiind confiscată de „consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei. Direcţia presei şi tipăriturilor, fosta cenzură, a urmărit distrugerea peliculei. Securitatea a emis un ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de război din perioada 1940–1944, considerate „fasciste” şi „imperialiste”, duşmănoase „orânduirii socialiste”, iar „Odesa în flăcări” intra la această categorie.
„Filmul este o pagină vibrantă de istorie, arătând lumii, în 1942, la Festivalul de la Veneţia – unde, de altfel, a câştigat Marele Premiu – ce înseamnă ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă. Timp de mai bine de o jumătate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba să se dea în vileag drama Basarabiei şi a nordului Bucovinei, atâta vreme cât la Bucureşti se afla la putere un regim obedient Kremlinului”, scria istoricul Gheorghe Brătescu în revista „Clipa”.

Teroarea NKVD

Filmul „Odesa în flăcări”, preluat în copie din Italia, a fost recondiţionat pentru proiecţia de la Râşnov. După ce a fost descoperită în Italia, pelicula a fost vizionată la Cinemateca din Bucureşti în 2006, iar anul trecut la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a ţinut o conferinţă despre acest subiect.

„La acea vreme, emoţia publicului era cu atât mai mare, cu cât fuseseră descoperite două uriaşe gropi comune în care zăceau mii de morţi, ţărani români împuşcaţi de NKVD. Peste acest îngrozitor măcel, care a făcut la vremea lui obiectul unei anchete a Crucii Roşii Internaţionale şi a stârnit un val de proteste împotriva atrocităţilor sovietice, s-a aşternut o tăcere deplină după 1944”, sublinia istoricul Gheorghe Brătescu.

„Şi în timp ce Moscova a recunoscut, prin glasul lui Gorbaciov, că NKVD-ul a fost asasinul celor 10.000 de ofiţeri polonezi în pădurea Katyn, despre oribilul genocid basarabean încă nu se pomeneşte nimic. Se descoperă pagini de istorie ascunse, groaznicul masacru suferit de basarabeni din partea trupelor sovietice, pentru singura vină că erau români”, concluziona Gheorghe Brătescu.

Maria Cebotari, muză pentru Richard Strauss

Festivalul de Film Istoric de la Râşnov a omagiat anul acesta personalitatea artistică a sopranei şi actriţei Mariei Cebotari (1910–1949). Pentru a marca un secol de la naşterea sa, pe lângă difuzarea filmului „Odesa în flăcări”, organizatorii de la Râşnov au programat un concert cu lucrări din repertoriul artistei pe marile scene ale lumii. În cadrul festivalului a fost proiectat documentarul „Aria” de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, despre viaţa şi opera Mariei Cebotari.
Soprana Maria Cebotari, care a trăit numai 39 de ani, a fost una dintre cele mai mari soliste de operă.
S-a născut pe 10 februarie 1910 la Chişinău într-o familie modestă. A studiat la Şcoala Normală de Fete „Florica Niţă” şi la Capela Metropolitană din Chişinău, condusă de Mihail Berezovschi, după care a urmat Conservatorul „Unirea” din Chişinău (1924–1929) cu Maria Zlatov, Gavriil Atanasiu şi Anastasia Dicescu (canto), Mihail Berezovschi (armonie), Clara Fainstein (pian) şi Grigore Gâdei (teorie).

După terminarea studiilor la conservatorul din oraşul său natal, a fost angajată ca actriţă la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecţii de canto. A debutat în 1931 în rolul lui Mimi din opera „Boema” de Giacomo Puccini la opera din Dresda, Germania. Aici a rămas ca solistă până în 1943. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i se conferă titlul de Kammersängerin, cel mai înalt titlu onorific existent în Germania. În perioada 1935–1943 a dat reprezentaţii şi pe scena Operei de Stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde a rămas până la moartea sa, în 1949.

Foarte apreciate au fost reprezentaţiile sale în operele lui Wolfgang Amadeus Mozart şi Richard Strauss, acesta din urmă a şi scris pentru ea opera „Salomeea” pe care a interpretat-o inegalabil. A luat parte la festivalurile muzicale din Salzburg la invitaţiile lui Bruno Walter şi Herbert von Karajan, obţinând mult succes în rolul contesei din opera „Nunta lui Figaro” de Mozart.
De asemenea, Maria Cebotari a cântat sub bagheta unor mari dirijori ca Fritz Bush, Arthuro Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm, Wilhelm Furtwängler. Pe lângă spectacole de teatru, actriţa a fost distribuită în opt filme turnate în Germania sau Austria, în care a jucat alături de soţul ei, Gustav Diessl. Filmul poate fi vizionat integral pe http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti

Sursa: www.jurnal.md

Ironie subtilă ca un ceai de sunătoare

Faima lui Igor Cobileanski a depăşit cu mult graniţele Republicii Moldova,recrutînd adepţi în cele mai diferite colţuri ale lumii. Cîţiva dintre admiratorii săi, din proprie iniţiativă şi pe cont propriu, i-au tradus două dintre filmele sale Saşa, Grişa şi Ion şi Plictis şi inspiraţie în spaniolă şi rusă şi le-au postat pe internet, iar despre acest lucru Cobileanski a aflat întîmplător şi s-a bucurat foarte mult că filmelor sale le-a mers buhul tocmai în Spania şi Rusia. Saşa, Grişa şi Ion a fost tălmăcit în spaniolă de către un tînăr moldovean care studiază în Spania, iar Plictis şi inspiraţie a fost reclădit în limba lui Tarkovski de către un foarte popular scriitor rus de origine azeră, Eduard Baghirov, autor al unor romane de mare succes în Rusia.

Ulterior, Igor Cobileanski l-a cunoscut pe Eduard Baghirov şi a aflat că acesta, la ora cînd îi traducea filmul, nu prea ştia româna pe care a început s-o înveţe în timp ce lucra asupra versiunii ruseşti a scurtmetrajului său.

Igor Cobileanski: „El a vizitat de mai multe ori Republica Moldova, iar filmul îl cunoştea de vreo doi ani. I-a plăcut atît de mult încît şi-a spus că ar fi foarte bine să-l cunoască şi spectatorii ruşi.”

Dar nu numai marii scriitori sînt fanii filmelor sale, ci şi oamenii de la ţară. Recent, satul Grozasca din raionul Ungheni şi-a sărbătorit 100 de ani de existenţă şi în cinstea acestui eveniment a proiectat mai multe filme de Cobileanski.

Igor Cobileanski: „Practic, săptămînal primesc mesaje prin care mi se cere acceptul ca filmele mele să fie demonstrate în diferite sate şi oraşe.”

Pentru că asemenea solicitări sînt atît de puioase, Igor Cobileanski nici nu le mai ştie numărul. Cu atît mai mult nu le poate onora cu prezenţa.

Igor Cobileanski: „Iată chiar săptămîna care urmează vor fi proiectate două filme de-ale mele la Bacău. Au mai avut loc proiecţii de acest gen şi la Iaşi, dar şi într-o sumedenie de alte oraşe şi sate.”

Printre admiratorii creaţiei lui Cobileanski sînt spectatori de diferite naţionalităţi. Sînt fermieri de la ţară, zidari, vînzători, migranţi ilegali, dar şi scriitori faimoşi sau intelectuali subţiri. Şi toţi se dau în vînt după ironia sa subtilă şi relaxantă ca un ceai de sunătoare după un chef furtunos.

Dumitru Crudu/ Europa Libera

Filmul Românesc la Chişinău

Filmul Românesc la Chişinău, posted with vodpod

Castingul pentru filmul „2438 km” va avea loc în septembrie

Castingul pentru filmul „2438 km sau toate drumurile duc la Roma” va avea loc în septembrie, iar pelicula va fi gata în primăvara anului viitor, a declarat regizorul Sergiu Prodan, solicitat de Info-Prim Neo. Filmările vor dura aproximativ 45 de zile, iar actorii vor fi exclusiv din Republica Moldova.

Bugetul filmului este de 500 de mii de euro. Jumătate din sumă o vor da cele trei case de film implicate în proiect. Cealaltă parte regizorul speră să o adune din contribuţii. Până acum s-au adunat circa 10 mii de euro.

„Suma adunată nu este mare, dar este foarte importantă pentru noi. Donaţii au făcut cetăţenii simpli, funcţionari, profesori, iar dintre autorităţi a reacţionat doar ministrul culturii, Boris Focşa”, a menţionat Sergiu Prodan.

Potrivit regizorului, această colectare de fonduri a fost anunţată nu din disperare sau din lipsă de bani, ci din dorinţa de a dezvolta mecanismul de distribuţie a filmului în Moldova. „O problemă prezentă la noi din ţară este faptul că aici lipseşte cu desăvârşire un mecanism de distribuţie a filmului, iar reţeaua de cinematografe din Moldova „Patria” este axată pe filmele hollywoodiene şi nu poate să contribuie la distribuirea filmului „2438 km”. Astfel, lipseşte cu desăvârşire mecanismul ca filmul să ajungă la spectator”, a remarcat Sergiu Prodan.

Această colectare de fonduri poate fi tratată şi ca o „prevânzare” a filmului. „Omul donând aceşti bani, va aştepta cu nerăbdare lansarea filmului, pentru că în mare parte el este şi co-producătorul filmului”, a explicat regizorul.

Scenariul prezintă povestea a trei învăţătoare dintr-un sat care au pornit la muncă peste hotare la Roma. Ascunse în sicrie butaforice, acestea au fost reţinute la hotarul cu Austria.

Info-Prim Neo

Nunta noastră, la Montreal

Nunta noastră, la Montreal–JurnalTV – Prima te…, posted with vodpod

Sergiu Prodan: ”Da sau nu, filme naționale?”

more about “Sergiu Prodan: ”Da sau nu, filme nați…“, posted with vodpod

Cinestezia

more about “Cinestezia“, posted with vodpod

Luceafărul lui Loteanu

Acum 24 de ani, regizorul Emil Loteanu a realizat unul dintre cele mai frumoase şi de succes filme despre poetul Mihai Eminescu. Echipa Jurnal TV i-a provocat pe actori să îşi amitească despre acei ani.

more about “Luceafărul lui Loteanu“, posted with vodpod