Tandem – Cultural Managers Exchange Programme – Moldova, Ukraine & EU clip

ANUNŢ CONCURS: CASA DE CULTURĂ – MODEL DE CONSOLIDARE A COMUNITĂŢII LOCALE PRINTR-UN PARTENERIAT CIVIL

Fundaţia Soros-Moldova şi Centrul de Politici Culturale cu susţinerea Fundaţiei Culturale Europene (Amsterdam) anunţă lansarea proiectului „Casa de cultură – model de consolidare a comunităţii locale printr-un parteneriat civil.”

Scopul proiectului este crearea unor modele de reorganizare a caselor de cultură în centre de furnizare de servicii culturale pentru populatie în bază de parteneriat şi cooperare între instituţiile de cultură, organizaţiile ce reprezintă sectorul civic şi instituţiile Administraţiei Publice.

Reorganizarea activităţii caselor de cultură presupune în primul rînd că strategia de funcţionare a acestor instituţii se bazează pe necesităţile culturale ale comunităţii. Casa de cultură ar trebui să fie implicată în rezolvarea problemelor reale ale populaţiei, ceea ce ar putea fi asigurat printr-o gestionare eficientă şi un parteneriat stabil. În cele din urmă, o astfel de instituţie este capabilă să iniţieze proiecte culturale, să sprijine iniţiative civice şi să contribuie la sporirea standardelor de viaţă ale cetăţenilor.

La încheierea proiectului vor fi constituite premise pentru crearea, în baza caselor de cultură, a şase centre moderne de prestare a serviciilor culturale. Aceste instituţii vor contribui eficient la dezvoltarea comunităţilor rurale sau a centrului raional, vor introduce metode moderne de management, vor crea platforme pentru abordarea transparentă a problemelor existente.

Proiectul va fi implementat pe durata a doi ani. Persoanele care vor reprezenta instituţiile selectate pentru participare în proiect vor asista la un curs de formare în domeniul antreprenoriatului cultural compus din 4 sesiuni şi o deplasare de documentare în străinătate, după care vor elabora proiectele de reorganizare a activităţii caselor de cultură pe care le reprezintă şi vor beneficia de granturi pentru realizarea proiectelor propuse.

În cadrul acestui concurs se vor examina doar cererile de participare bazate pe parteneriat între casa de cultură (din sat sau raion), o organizatie neguvernamentală (locală sau centrală) şi administraţia publică (locală sau raională). Astfel, cererea de participare în proiect trebuie să fie o decizie colectivă structurilor menţionate mai sus.

În procesul de examinare a cererilor vor fi luate în considerare capacităţile instituţionale şi înţelegerea reciprocă între membrii echipei, precum şi nivelul coincidenţei viziunilor şi scopurilor solicitanţilor cu obiectivele proiectului. Toate cererile depuse vor fi analizate şi sub aspectul îndeplinirii criteriilor de competenţă necesare pentru punerea în aplicare a obiectivelor proiectului.

Dosarele depuse trebuie să conţină setul de documente menţionat în anunţul public al programului plasat pe site-ul Fundaţiei Soros-Moldova www.soros.md în limbile română sau rusă (vedeţi link-urile de mai jos).
Data limită pentru depunerea dosarelor de participare la proiect este 30 decembrie 2011, ora 16:00. Dosarele vor fi prezentate la sediul Fundatiei Soros-Moldova cu adresa: Chişinău, str. Bulgară 32, cu menţiunea: “Concurs în Programul Politici culturale”.

Informaţii suplimentare – la telefoanele : 270 031; 270 032 (persoana de contact Adrian Bivol), sau prin e-mail: abivol@soros.md

Pe parcursul lunii noiembrie 2011 în toate regiunile Republicii Moldova vor fi organizate o serie de consultări cu privire la proiectul propriu-zis şi condiţiile de participare în concurs şi vor fi oferite recomandări pentru pregătirea setului de documente vizat. Data şi locul de desfăşurare a consultărilor vor fi anunţate în prealabil secţiilor de cultură raionale. Aceste informaţii le puteţi solicita şi formând numerele de telefon de la Fundaţia Soros-Moldova indicate mai sus.

http://soros.md/files/events/PC_Call%20for%20proposals_ro.pdf

http://soros.md/files/events/PC_Letter%20of%20inquiry_ro.pdf

Problema demolării monumentelor istorice a ajuns la Guvern

După câteva cazuri răsunătoare, problema demolării monumentelor istorice de importanță națională a fost discutată ieri la Guvern. Directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) din cadrul Ministerului Culturii, Ion Ştefăniţă i-a prezentat premierului Vlad Filat situația dezastruaosă în care se află monumentele istorice, aflate în protecția statului. Premierul a solicitat elaborarea unui proiect concret, care să prevadă sancțiuni pe măsură pentru cei care ignoră legea.

Potrivit lui Ștefăniță, 25% din edificiile ocrotite de stat din toată țara au fost demolate sau sunt în proces de demolare. Din cele 81 de obiective care au fost distruse în Chișinău, 37 au fost demolate recent, în anii 2006-2009. Pe țară, au avut de suferit cca 254 de monumente istorice de importanță națională. Până în prezent, nu există nici un caz de tragere la răspundere a vreunei persoane responsabile de demolarea sau de prejudicierea obiectivelor protejate de stat, iar în majoritatea cazurilor, organele abilitate refuză să intenteze un dosar.

„După ce am fost numit în funcție, am preluat o agenție-fantomă, care nu a făcut nimic din 2006 până în 2009. Într-un timp scurt, noi am reușit să publicăm în Monitorul Oficial, cu o întârziere de 17 ani, Registrul monumentelor ocrotite de stat, aprobat de către Parlament în 1993. Cu salarii de mai puțin de 1000 de lei, am reușit să sensibilizăm opinia publică”, a declarat Ștefăniță. Acesta s-a adresat premierului: „Mâine ne vor vizita ofcialii europeni. Cu ce ne vom prezenta? Cu Cricova și Mileștii Mici?”

La rândul său premierul Vlad Filat i-a mulțumit directorului (AIRM) pentru munca depusă și pentru atitudinea de care a dat dovadă. „Urmează să intervenim cu sancțiuni pe măsură. Instituțiile vizate împreună cu colegii din societatea civilă – veniți cu tot ce inseamnă reglementare în domeniu”, a solicitat Filat. El a subliniat că deși statul nu are bani pentru restaurarea monumentelor, sursele pot fi atrase din afară, dar pentru asta trebuie proiecte concrete.

UNIMEDIA amintește că edificiul de pe strada Vlaicu Pârcălab 71, din Capitală,  monument istoric de importanță națională din Centrul istoric al Capitalei, aflat în proprietatea S. A ”Moldpresa” a fost distrus la 22 iunie, în urma unor ilegalități în acte.

Unimedia.

Aviz FALS în cazul demolării clădirii din str. V. Pârcălab 71?

După protestul de ieri al grupului de inițiativă “Poștașii Chișinăului”, azi, la Primăria Capitalei a fost organizată o ședință pentru a dezbate subiectul demolării edificiului de importanță istorică din str. Vlaicu Pârcălab 71. La eveniment a fost prezent arhitectul-șef al Chișinăului, Vladimir Modârcă, Chiril Lucinschi, președintele comisiei parlamentare pentru cultură, Aleksandr Bilinchis, reprezentant al Leopress SRL, Ion Ștefăniță, director al Agenţiei de Inspectare şi restaurare a monumentelor (AIRM), dar și reprezentanți ai societății civile.

Atât partea care reprezenta Leopress SRL, cât și reprezentanții Primăriei Capitalei au declarat că au acționat strict în baza documentelor parvenite la cele două instituții. Participanții nu au reușit să ajungă la un numitor comun cum a fost posibil ca imobilul din strada Mitropolit Varlaam 77 și cel din str. V. Pârcălab 71 să fie comasate de Cadastru, din moment ce unul dintre ele reprezenta monument de importanță națională.

Într-un final, direcția arhitectură a Primăriei a declarat că a avizat inițial demolarea după ce a primit un proces-veral de la Ministerul Culturii, în care se spune că se acceptă demolarea clădirii și păstrarea doar a fațadei (n. red. Consiliul Național de Experți pentru protecția monumentelor istorice). Acesta datează de pe vremea comuniștilor, când Artur Cozma deținea funcția de ministru al Culturii. De cealaltă parte, Nistor Grozavu, viceprimar al Capitalei, a declarat ieri că nu a participat și nu are cunoștință de un asemenea proces verbal în care să fi aprobat o asemenea decizie. Ion Ștefăniță a declarat că aceeași poziție au mai mulți membri ai “comisiei misterioase”, care nu și-ar fi dat acordul pentru o astfel de acțiune.

Președintele Comisiei parlamentare pentru cultură, Chiril Lucinschi, a promis participanților că va cere o investigație a Procuraturii Generale în privința veridicității procesului verbal. “Vă promit că vom face și modificările necesare în legea cu privire la protecţia patrimoniului cultural al mun. Chişinău şi al R. Moldova. Trebuie să schimbăm și sancțiunile pentru astfel de încălcări, care nu mai sunt relevante pentru anii ’90. Sunt fapte dubioase aici și trebuie investigate de Procuratura Generală”, a conchis Lucinschi.

Directorul Agenţiei de Inspectare şi restaurare a monumentelor, Ion Ștefăniță, a menționat în cadrul ședinței că monumentul de importanță națională a fost introdus în Registrul monumentelor prin decizia Parlamentului, iar decizia de demolare sau scoaterea acestuia din registru nu putea fi luată decât de Legislativ.

Lilian Carp, șeful aparatului primarului Capitalei, a declarat că dacă se va dovedi că Procesul-Verbal este fals, atunci persoanele care l-au întocmit vor fi trase la răspundere. Acesta a menționat că Primăria va cere Procuraturii să investigheze minuțios acest caz.

Antonița Fonari, reprezentant al societății civile și coordonator al grupului Poștașii Chișinăului, i-a spus lui Aleksandr Bilinschis că grupul de inițiativă nu acceptă un zgârâie-nori în centrul Capitalei și își dorește restabilirea monumentului de arhitectură așa cum a fost.

UNIMEDIA amintește că după demolarea clădirii din str. V. Pârcălab 71, Primăria Chișinău a difuzat un comunicat în care se spune că aceasta în 2008 a eliberat autorizație de desființare pentru imobilul din strada Mitropolit Varlaam 77, între timp cele două imobile au fost comasate. Conform informaţiei ÎS „Cadastru”, adresa juridică a imobilului din strada Vlaicu Pârcălab, 71, a fost modificată, devenind str. Mitropolit Varlaam 77, iar Primăria Chişinău a dispus sistarea valabilităţii autorizaţiei de desfiinţare.

Clădirea despre care se spune că a aparținut primei Poște din Chișinău a fost distrusă de două ori – odată în timpul celui de-al doilea Război Mondial și a doua oară – în 2011 – timp de 2 zile cu excavatorul.

Grupul de inițiativă “Poștașii Chișinăului” a protestat ieri față de acțiunile companiei care a demolat monumentul de arhitectură.

Președintele Comisiei parlamentare pentru cultură, Chiril Lucinschi, a promis participanților că va cere o investigație a Procuraturii Generale în privința veridicității procesului verbal. “Vă promit că vom face și modificările necesare în legea cu privire la protecţia patrimoniului cultural al mun. Chişinău şi al R. Moldova. Trebuie să schimbăm și sancțiunile pentru astfel de încălcări, care nu mai sunt relevante pentru anii ’90. Sunt fapte dubioase aici și trebuie investigate de Procuratura Generală”, a conchis Lucinschi.

Directorul Agenţiei de Inspectare şi restaurare a monumentelor, Ion Ștefăniță, a menționat în cadrul ședinței că monumentul de importanță națională a fost introdus în Registrul monumentelor prin decizia Parlamentului, iar decizia de demolare sau scoaterea acestuia din registru nu putea fi luată decât de Legislativ.

Lilian Carp, șeful aparatului primarului Capitalei, a declarat că dacă se va dovedi că Procesul-Verbal este fals, atunci persoanele care l-au întocmit vor fi trase la răspundere. Acesta a menționat că Primăria va cere Procuraturii să investigheze minuțios acest caz.

Antonița Fonari, reprezentant al societății civile și coordonator al grupului Poștașii Chișinăului, i-a spus lui Aleksandr Bilinschis că grupul de inițiativă nu acceptă un zgârâie-nori în centrul Capitalei și își dorește restabilirea monumentului de arhitectură așa cum a fost.
UNIMEDIA amintește că după demolarea clădirii din str. V. Pârcălab 71, Primăria Chișinău a difuzat un comunicat în care se spune că aceasta în 2008 a eliberat autorizație de desființare pentru imobilul din strada Mitropolit Varlaam 77, între timp cele două imobile au fost comasate. Conform informaţiei ÎS „Cadastru”, adresa juridică a imobilului din strada Vlaicu Pârcălab, 71, a fost modificată, devenind str. Mitropolit Varlaam 77, iar Primăria Chişinău a dispus sistarea valabilităţii autorizaţiei de desfiinţare.
Clădirea despre care se spune că a aparținut primei Poște din Chișinău a fost distrusă de două ori – odată în timpul celui de-al doilea Război Mondial și a doua oară – în 2011 – timp de 2 zile cu excavatorul.

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnului Marian Lupu, Preşedinte Interimar al Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova,

Domnului Vladimir Filat, Prim-ministrul Republicii Moldova,

În numele unui grup de organizaţii non-guvernamentale şi instituţii de cultură şi ştiinţă din Republica Moldova, ne adresăm Domniilor Voastre pentru a vă sesiza în legătură cu situaţia dramatică în care se află patrimoniul cultural construit al ţării, inclusiv Centrul istoric al Chişinăului, care se confruntă cu un ritm alert de degradare şi distrugere.

Dorim să Vă atenţionăm cu toată responsabilitatea asupra proliferării fenomenului demolării şi degradării masive a obiectivelor de arhitectură incluse legal, prin decizia Parlamentului sau a Consiliului municipal Chişinău, în Registre oficiale de protecţie. Începând cu ianuarie 2011 în Chişinău au fost înregistrate deja 6 cazuri de demolare şi mutilare a unor imobile protejate (str. P. Movilă 27B, V. Alecsandri 32, Bucureşti 71, Vlaicu Pârcălab 71, Sarmizegetusa 48, Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni 4), se intervine cu brutalitate în zona de protecţie a paraclisului protejat dedicat voluntarilor basarabeni şi bulgari din secolul al XIX-lea (str. N.Dimo, 6), este lăsat în mod deliberat să se ruineze remarcabilul palat urban de pe str. Bucureşti 62 ş.a. Practic în fiecare zi se operează intervenţii degradante la faţadele altor imobile protejate (se dezbat elementele decorative, se scot şi se aruncă ferestrele şi uşile originare, se schimbă forma acoperişului etc.). La fel de insistent se intervine în structura urbană a Centrului protejat al oraşului, cartiere istorice întregi fiind metodic demolate pentru a oferi loc diferitor megaconstrucţii. Este cu atât mai regretabil, cu cât în acest „joc” al distrugerii într-un fel sau altul sunt implicate autorităţile publice. Putem constata cu regret, că distrugerile în Chişinăul istoric din ultimii 20 de ani le-au depăşit prin amploare şi insistenţă pe cele care au fost operate în timpul regimului sovietic.

Statul, prin instituţiile sale constituţionale – legislativă, executivă şi judecătorească – trebuie să se implice mai activ în stăvilirea atacului masiv asupra identităţii culturale şi urbane a ţării. Legislaţia în vigoare în domeniul protejării patrimoniului cultural este ignorată, practic, în totalitate. Sunt trecute pe linie moartă obligaţiunile internaţionale ale Republicii Moldova asumate odată cu ratificarea unui şir de Convenţii ale Consiliului Europei şi UNESCO în domeniul protejării patrimoniului cultural. Este o sfidare a bunului simţ că Republica Moldova nu cunoaşte deocamdată nici un precedent juridic de tragere la răspundere a vreunei persoane fizice sau juridice responsabile de demolarea sau mutilarea obiectivelor de patrimoniu cultural (doar pe parcursul ultimului an au fost înaintate şi rămase fără vreun efect palpabil peste 20 de sesizări pe acest fel de cazuri în organele procuraturii).

Nimeni nu poate estima cât va „plăti” statul nostru în urma distrugerii metodice la care este supus patrimoniul cultural, la care acesta este condamnat prin situaţia deplorabilă de astăzi, când interesele economice de moment sunt contrapuse intereselor culturale ale ţării. Nimeni nu poate estima care vor fi repercusiunile acestei atitudini nihiliste faţă de trecutul nostru, faţă de mărturiile civilizaţiei noastre, de trecere a poporului nostru prin istorie, asupra generaţiilor în creştere.

Putem invoca Constituţia, legislaţia naţională, documentele europene în domeniu semnate şi ratificate de ţara noastră, putem aduce multiple alte argumente în favoarea necesităţii protejării monumentelor, în situaţia creată însă, este un lucru deosebit de important ca Dumneavoastră, cei împuterniciţi cu înalte demnităţi de stat, să nu admiteţi irosirea definitivă a capitalului cultural de care încă mai dispune ţara noastră.

Este necesară voinţă politică pentru a se trece de la protejarea declarativă la protejarea reală a patrimoniului cultural al ţării, ca parte integrantă a politicii de integrare europeană a ţării noastre. Dacă amploarea înregistrată actualmente a demolărilor şi desfigurărilor nu va fi stopată, Republica Moldova riscă în următorii 10 ani să rămână fără unul dintre cele mai importante segmente identitare – patrimoniul cultural construit.

Pentru rezolvarea problemelor prezentate, apelăm la responsabilitatea Executivului şi Legislativului în examinarea şi rezolvarea următoarelor propuneri:

1. Declanşarea procesului de corectare a Planului Urbanistic General al mun.Chişinău în sensul aducerii prevederilor acestuia pentru partea istorică centrală a oraşului în conformitate cu statutul ei de zonă construită protejată de categorie naţională, cu atragerea obligatorie a specialiştilor din domeniu ai Ministerului Culturii şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi a celor de la Consiliul Europei şi UNESCO.

2. Instituirea prin Hotărâre de Guvern, până la corectarea menţionată a Planului Urbanistic General, a unui moratoriu pentru intervenţiile constructive în zona protejată de categorie naţională a Centrului istoric a Chişinăului.

3. Crearea pentru zona construită protejată de categorie naţională – Centrul istoric al Chişinăului, după exemplul altor oraşe istorice europene, a unui serviciu specializat, atribuţia de bază a căruia să fie gestionarea şi monitorizarea situaţiei patrimoniului cultural, promovarea lui în contextul dezvoltării durabile economice şi turistice a capitalei.

4. Crearea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, după exemplul altor state europene, a unei subdiviziuni specializate responsabile pentru asigurarea respectării statutului de protecţie a obiectivelor de patrimoniu cultural al ţării – poliţia monumentelor.

5. Crearea prin Hotărâre de Guvern a fondului de revitalizare a Centrului istoric al Chişinăului.

6. Iniţierea unei anchete publice pe toate cazurile înregistrate de demolare şi desfigurare a monumentelor de istorie şi cultură a ţării.

În speranţa că vom fi auziţi şi înţeleşi adecvat,

1. Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice, preşedinte – dr.hab. Mariana Şlapac

2. ICOMOS Moldova (secţia din RM a organului consultativ UNESCO pentru Monumente şi Situri), preşedinte – dr.arh. Sergius Ciocanu

3. AO Centrul de Cercetări Arheologice din Republica Moldova, director-adj. – dr. Ion Tentiuc

4. Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova, preşedinte – dr. Sergiu Musteaţă

5. Mişcarea Ecologistă din Moldova, preşedinte – Alecu Reniţă

6. Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore”, preşedinte – dr.Silviu Tabac

7. Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, director general – Mihai Ursu

8. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, director general – dr.hab. Eugen Sava

9. Grupul Civic pentru Protecţia Centrului Istoric al Chişinăului – arh. Anatolie Gordeev

10. Asociaţia Arhitecţilor din Moldova, preşedinte – arh. Mihai Şeremet

11. Societatea de Etnologie din Moldova, preşedinte – dr. Varvara Buzilă

12. Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova, preşedinte – dr.Viorel Miron

13. Societatea Cultural-Ştiinţifică Museion, preşedinte – dr.hab. Elena Ploşniţă

Activistii se mobilizeaza impotriva ilegalitatilor

Procuratura chemată să apere monumentele arheologice din Chişinău

Membrii mai multor organizaţii nonguvernamentale au organizat o nouă acţiune de protest, îndemnînd Procuratura Sectorului Centru din Chişinău să apere monumentele arheologice din Chişinău. Potrivit participanţilor la proteste, de lobbysmul intereselor distrugătorilor oraşului continuă să se ocupe nu numai Primăria, ci şi Procuratura municipală, care refuză să pornească un dosar penal împotriva companiei de construcţii. “În ultimii cîţiva ani, peste jumătate de cazuri au fost respinse, cu răspunsul că nu ar fi existat nici un motiv pentru a iniţia o acţiune penală “, a spus protestatarul Vitalie Vaznoi. “Cerem Procuraturii să iniţieze dosare penale împotriva infractorilor, precum şi să ia măsuri în colaborare cu Inspecţia de Stat în Construcţii, Primăria şi Grupul civic pentru protecţia Centrului istoric al oraşului”, a declarat protestatarul Veaceslav Iordache.

Reamintim că Registrul monumentelor protejate de importanţă naţională şi locală din 19 ianuarie 1995 include 973 de clădiri din centrul istoric al Chişinăului. Din anii 1993-2010 au fost ruinate 136 de clădiri: 42 de importanţă naţională şi 94 de importanţă locală. Din cele 16 cereri împotriva demolării monumentelor, înaintate de către Agenţia pentru Inspecţia şi Restaurarea Monumentelor, în 13 cazuri, Procuratura a declarat că nu ar fi existat motive suficiente pentru iniţierea dosarului penal.

SAVE ART – Rugina & Co

PETIŢIE

Preşedintelui interimar al RM, Marian Lupu
Primului ministru al RM, Vlad Filat
Primarului mun. Chişinău, Dorin Chirtoacă
Copie: Procurorului general, Valeriu Zubco
Secretarului general al Comisiei naţionale UNESCO în RM, Constantin Rusnac

Artiştii Nicolae Ischimji şi Valeriu Moşcov au avut nevoie de 25 de ani şi de câteva tone de fier uzat şi resturi industriale pentru a crea această operă de calibru european – complexul sculptural sub cerul liber „Rugina & Co.“ – „РЖАвЧИНАХ“. Sculpturile care formează expoziţia – „Purgatoriul“, „Aparatul birocratic“, „Păstorul“, „Cortina de fier“ – constituie un ansamblu unitar şi integrat organic în spaţiu. Complexul sculptural nu este doar un veritabil comentariu, viu ilustrat, la epoca totalitarismului şi a industrializării, ci şi este o adevărată carte de vizită a artei moderne din Moldova: o dovadă a forţei conceptuale a acesteia, a unui potenţial creator şi critic în plină expansiune, un exemplu de dăruire dezinteresată şi liber asumată idealurilor artei în condiţii de underground, un model de nonconformism, un manifest al gândirii ecologiste.

În ce constă problemа? Admirată de vizitatori, apreciată înalt de comunităţile de experţi locali şi internaţionali, dar nerecunoscută la noi oficial, „Rugina“ cea inovatoare se află în acest moment în pericol de dispariţie. Una dintre lucrări a fost furată, alte câteva sunt deteriorate. Spaţiul public pe care se găseşte expoziţia este izolat şi ciopârţit de garduri instalate ilegal. Se planifică privatizarea terenului şi folosirea lui în scopuri private. Atelierul autorilor, parte componentă şi bază tehnică a proiectului, împreună cu arhiva, sculpturile, tablourile, ustensilele, biblioteca, a fost acaparat de persoane necunoscute, cu complicitatea angajaţilor Primăriei. Dosarul privind pătrunderea ilegală în atelier este de un an „examinat“ de procuratură… Funcţionarii Direcţiei patrimoniu municipal refuză să prelungească termenul contractului de arendă a atelierului.

Vor rămâne oare doar poze şi cărţi de pe urma spaţiului real numit „Rugina“, irepetabil şi multidimensional, de pe urma încărcăturii de idei pe care o poartă şi a muncii titanice pe care a implicat-o?

Autorii „Ruginei“, care au declinat mereu ofertele tentante de a vinde separat părţi ale expoziţiei, şi de a le scoate peste hotarele ţării, sunt gata să o doneze oraşului.

Subsemnaţii, ne adresăm către Preşedintele interimar, Guvern şi Primarul de Chişinău cu solicitarea de a salva de la distrugere şi de a păstra în spaţiul public acest complex pentru contemporanii noştri, dar şi pentru urmaşi, de a garanta accesul pentru vizitatori – locuitori ai Chişinăului şi turişti, de a curma pericolul crescând al privatizării terenului şi de a opri ocuparea samavolnică a atelierului artiştilor N. Ischimji şi V. Moşcov.

Cum putem salva „Rugina“? Soluţionarea acestei probleme nu necesită eforturi sau cheltuieli deosebite.

Este necesară crearea unei comisii interdepartamentale, în componenţa căreia să intre reprezentanţi ai Primăriei, Ministerului Culturii, Uniunii artiştilor plastici şi Uniunii arhitecţilor, Agenţiei Turismului, Comisiei parlamentare cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi experţi independenţi în domeniul artei contemporane şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale.

A venit timpul de a conferi complexului „Rugina“ un statut oficial demn, care să-i permită să supravieţuiască şi să se dezvolte, de a-i oferi locul care care îi aparţine pe drept în istoria artei moldoveneşti şi europene. Doar atunci proiectul „Rugina – Secolul XX – Globline“ va obţine şansa de a se realiza pe deplin şi de a deveni unul cu adevărat global. Dar, întâi de toate, operele deja create trebuie protejate URGENT împotriva jafului şi a distrugerii definitive. Până la luarea de către Comisie a unei decizii, trebuie sistate toate tranzacţiile cu încăperile atelierului de creaţie al lui N. Ischimji şi teritoriile adiacente (neadmiţând secţionarea terenului pe care este amplasată expoziţia).

Este în puterea, interesul şi obligaţia noastră comună să protejăm acest monument al culturii moderne, unul dintre obiectele cele mai importante ale moştenirii culturale a Moldovei de la sfârşitului secolului XX şi începutul secolului XXI.

Moldova are realizări în artă, are cu ce se mândri şi are ce proteja pentru generaţiile viitoare:
„Rugina & Co.“, Chişinău, str. Ghidighici, 3.

http://rugina.org/ro/petition

Fondul Culturii din Moldova

Congresul Oamenilor de Cultura la Palatul Republicii 2009, Fondul Culturii din Moldova

1st collector for Fondul Culturii din Moldova
Follow my videos on vodpod

Planul de acţiuni pentru realizarea Convenţiei „Cultura 2015”

Proiect

Planul de acţiuni pentru realizarea Convenţiei „Cultura 2015”

Obiectivele	Acţiunile	Termenul
Protejarea şi integrarea patrimoniului cultural naţional în sistemul valorilor culturale europene	Elaborarea şi aprobarea „Strategiei de dezvoltarea a culturii în Republica Moldova pentru anii 2015 – 2019”	Ianuarie, 2014
	Aprobarea regulamentului cu privirea la reabilitarea şi întreţinerea obiectelor istorico-culturale în baza Legii parteneriatului public-privat	Noiembrie, 2011
	Aprobarea planului de acţiuni cu privire la digitalizarea patrimoniului cultural al Republicii Moldova	Septembrie, 2012
Perfectarea cadrului legal pentru facilitarea activităţii culturale	Adoptarea Legii cu privire la Uniunile de Creaţie	Martie , 2012
	Adoptarea Legii cu privire la statutul omului de creaţie	Aprilie, 2013
Reformarea sistemului de finanţare a culturii, asigurarea transparenţei în elaborarea, gestionarea şi distribuirea bugetului culturi	Aprobarea Legii Fondului Cultural din Republica Moldova	Martie, 2011
	Modificarea legii şi stabilirea nivelului de salarizare a angajaţilor din domeniul culturii egal cu cel din domeniul educaţiei	Iunie, 2011
	Aprobarea regulamentului cu privire la principiile de finanţare a instituţiilor din cadrul Ministerului Culturii	Septembrie, 2011
	Modificarea Legii Culturii în scopul stabilirii unui procent obligatoriu de alocaţii pentru cultură pentru toate bugetele – naşional, raional, local (responsabilitatea pentru încălcarea prevederilor legale)	Martie, 2012
Modernizarea şi diversificarea ofertei de servicii a instituţiilor culturale, dezvoltarea unicităţii culturale locale	Aprobarea planului de acţiuni pentru reformarea şi modernozarea activităţii Caselor de Cultură	Mai, 2012
	Asigurarea cu calculatoare şi acces la Internet a tuturor bibliotecilor	Decembrie, 2012
	Aprobarea programului de dezvoltare a cinematografiei şi reformării studioului „Moldova Film”	Ianuarie, 2013
Susţinerea mobilităţii naţionale şi transnaţionale a operelor şi produselor culturale	Lansarea programului de susţinere a mobilităţii produselor culturale prin ţară.	August, 2012
Pregătirea şi perfecţionarea resurselor umane pentru activitatea în noile condiţii economice	Lansarea Centrului de Instruire a angajaţilor din cultură	Septembrie, 2011

Ce promit partidele pentru cultură

La sugestia uniunilor de creaţie, instituţiile şi organizaţiile de cultură, pe de o parte, şi reprezentanţii partidelor politice de orientare democrată, pe de altă parte, au semnat, sâmbătă, Convenţia cu privire la susţinerea şi dezvoltarea culturii în R. Moldova. Actul conţine un şir de obiective care urmează să fie implementate până în anul 2015 în scopul modernizării şi integrării R. Moldova în circuitul cultural internaţional.

Casele de cultură din R. Moldova ar putea suporta un amplu proces de restructurare şi modernizare. Aceasta ar însemna ca până în 2015, în cadrul acestor instituţii, tinerii din sate ar putea merge la film, beneficia de cursuri profesionale de croitorie sau machiaj, iar bătrânii vor fi incluşi în diverse acţiuni culturale. Acestea sunt doar unele obiective pe care le prevede Convenţia „Cultura 2015”.

Convenţia mai prescrie un şir de acţiuni de bază care au drept scop modernizarea şi integrarea culturii R. Moldova în circuitul internaţional: aprobarea, până în 2015, a planului de acţiuni cu privire la digitalizarea patrimoniului cultural al R.M, adoptarea Legii cu privire la statului omului de creaţie, aprobarea Legii Fondului Cultural, asigurarea cu calculatoare şi acces la internet a tuturor bibliotecilor, precum şi crearea unui centru de instruire a angajaţilor din cultură.

Prezent la eveniment, directorul de programe pentru vecinătatea UE al Fundaţiei Culturale Europene, Philipp Dietachmair, a declarat că „este o iniţiativă corectă, la fel cum au procedat mai multe ţări europene, de a investi întâi de toate în cultura cetăţenilor unui stat. De aceeaşi părere a fost şi Corina Răceanu, expert internaţional în politici culturale. „Ţările din estul Europei ca România, Rusia, sau Ucraina au implementat proiecte similare. Problemele economice ale R. Moldova pot fi rezolvate prin prisma culturii şi tot factorul cultural stă la baza integrării R.M în Uniunea Europeană”, a adăugat experta.

Directorului Centrului de Politici Culturale, Veaceslav Reabinschii, a menţionat că prin semnarea Convenţiei, se aşteaptă ca „partidele să conştientizeze că, în dezvoltare unui stat, factorul cultural este la fel de important precum cel politic”. Potrivit lui Reabcinschi, nivelul scăzut de cultură a cetăţenilor R. Moldova este un rezultat al dezinteresului de a investi în cultură.

Irina Papuc, Timpul

Convenţia cu privire la susţinerea şi dezvoltarea culturii în Republica Moldova – „Cultura 2015″

Convenţia cu privire la susţinerea şi dezvoltar…, posted with vodpod

Când va fi creat Fondul Culturii în R. Moldova?

Cultura e îngropată la propriu şi la figurat Cea mai săracă ţară din Europa îşi lasă cultura de izbelişte, iar pe oamenii de cultură îi îngroapă, la propriu şi la figurat, vărsând lacrimi de crocodil. De salvarea spiritualităţii depinde avansarea societăţii noastre, dar cine e preocupat la modul serios de starea reală a culturii în Republica Moldova? Cea mai săracă ţară din Europa are nevoie de un Fond al Culturii Se pare că una dintre soluţii a fost identificată la finele secolului trecut – vorbim de crearea unui Fond al Culturii din care să fie finanţate proiecte artistice orginale, de perspectivă. Despre acest Fond se discută de aproape douăzeci de ani, dar abia la Congresul oamenilor de cultură din 12 decembrie 2009 s-a decis că unul dintre cele mai importante obiective ale participanţilor la congres ar fi „Crearea Fondului Culturii care să includă mijloace bugetare şi extrabugetare destinate proiectelor cultural-artistice” (am citat din rezoluţia Congresului oamenilor de cultură – n.a.). A fost elaborat şi un proiect de lege cu privire la Fondul Culturii, în care se stipulează: „Fondul Culturii este persoană juridică de drept public şi dispune de un patrimoniu, în condiţiile legii, destinat atingerii scopurilor necomerciale prevăzute în Regulamentul său (Articolul 6); Fondul Culturii acordă sprijin financiar sub formă de granturi persoanelor juridice de drept public şi privat, precum şi persoanelor fizice în condiţiile prezentei legi şi regulamentelor. Granturile se acordă pentru: a) realizarea de proiecte şi programe din toate domeniile culturii şi artei în funcţie de priorităţile anuale stabilite de către Consiliul de administrare; b) dezvoltarea de proiecte artistice individuale; c) susţinerea activităţilor de studii, formare profesională, cercetare sub formă de burse de studii (Articolul 9); Fondul Culturii este subordonat Guvernului Republicii Moldova (Articolul 15)”. Aviz negativ din partea Guvernului Acest proiect de lege a fost înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă de un grup de deputaţi în Parlament, dar Guvernul i-a dat aviz negativ. „Guvernul nu se pronunţă, în principiu, contra ideii de creare a unui fond al culturii care ar avea menirea să susţină sferele neacoperite până acum de bugetul de stat. Proiectul respectiv are dezavantajul de a dubla organul legal, împuternicit cu elaborarea, promovarea şi finanţarea politicilor şi strategiilor culturale în persoana Ministerului Culturii”, se arată în avizul negativ al executivului. Aşadar, nici actuala guvernare nu a găsit de cuviinţă să aprobe înfiinţarea unui Fond al Culturii, fapt ce a nemulţumit uniunile de creaţie, oamenii de cultură şi de artă, profesioniştii din domeniul politicilor culturale, astfel încât se impune o dezbatere a problemei date, o confruntare a diferitor puncte de vedere. Nu vom putea asimila fondurile internaţionale fără un Fond Naţional al Culturii Pentru Veaceslav Reabcinschi, director al Centrului de Politici Culturale din R. Moldova, crearea Fondului Naţional al Culturii ar fi o dovadă de sincronizare cu politicile culturale ale altor state europene, de exemplu, ţările baltice, Ungaria, Polonia, Cehia, Bulgaria, România, unde astfel de fonduri există demult „Ideea înfiinţării Fondului Culturii nu este originală, nu e invenţia noastră. Fonduri culturale există în toate ţările Uniunii Europene, ele sunt susţinute de stat şi chiar funcţionează ca instituţii de stat. În R. Moldova a fost elaborat un proiect de lege privind Fondul Culturii încă în 2006, la acest proiect au lucrat cunoscuţi oameni de cultură de la noi, sub îndrumarea unor experţi din Uniunea Europeană. Din păcate, guvernarea de atunci, comunistă, nu a înţeles rostul Fondului Culturii, proiectul a fost modificat foarte mult, în dezavantajul oamenilor de cultură, de aceea noi l-am retras”, relatează Veaceslav Reabcinschi, făcând următoarele precizări: „Am depus proiectul şi în actualul Parlament. În proiect se stipuleză că Fondul Culturii se constituie din resurse din partea statului, din partea societăţii (agenţi economici, stabilirea de accize) şi din fondurile internaţionale, majoritatea mijloacelor urmând să vină din fondurile internaţionale. UE va îndrepta spre Moldova sume importante de bani pentru cultură, dar noi nu îi vom putea asimila, dacă nu vom crea un mecansim special, şi anume Fondul Culturii din RM. Am avut noroc că în noul Legislativ avem personalităţi remarcabile din sfera culturii – Ghenadie Ciobanu, Ion Hadârcă, Corina Fusu, Oleg Serebrian, ei au participat la actualizarea proiectului de lege şi la promovarea lui în Parlament. Dar în Executiv proiectul nu a fost aprobat, acest lucru provocând o dezamăgire printre oamenii de cultură”. Certitudini şi dubii Pe de altă parte, Dina Ghimpu, şef al Direcţiei Strategii Culturale de la Ministerul Culturii al Republicii Moldova, explică: „Ideea creării Fondului Culturii a apărut cu vreo 17 ani în urmă. De fapt, noi am preluat-o de la alte ţări europene, e o idee foarte bună. Am ţinut cont de ea la elaborarea Legii Culturii, am ataşat la această lege un regulament cu privire la funcţionarea Fondului Culturii. Era un regulament bine articulat, dar până la urmă nu a mers, pentru că şi atunci, în 2006, era criză, şi acum e criză. În 2010, s-a revenit la ideea înfiinţării Fondului Culturii, ea a venit din partea uniunilor de creaţie, care au propus o variantă a unui proiect de lege. Noi (la Ministerul Culturii – n.a.) am pregătit o variantă a noastră, de fapt, am revigorat-o pe cea veche, am refăcut-o substanţial. Când am examinat varianta propusă de uniunile de creaţie, am observat că, în versiunea lor, Fondul Culturii ar fi trebuit să aibă statutul de organizaţie nonguvernamentală”. Dina Ghimpu subliniază că „faptul acesta a stârnit dubii foarte mari, deoarece, dacă banii se iau din bugetul de stat, adică de pe spatele contribuabililor, o astfel de organizaţie nu mai poate fi nonguvernamentală. Oare o organizaţie nonguvernamentală, care nu e controlată financiar, poate gestiona banii mai bine decât un minister, care e supus atâtor controale?”. Potrivit Dinei Ghimpu, „actualul guvern a dat aviz negativ respectivului proiect de lege, pentru că au apărut aceste dubii. Şi Ministerul Justiţiei, şi Ministerul Finanţelor, şi Ministerul Culturii s-au întrebat de ce mai trebuie creată o suprastructură pe lângă Ministerul Culturii, adică în afara Ministerului Culturii? Nu avem nevoie de astfel de paralelisme, de organizaţii care ar dubla activitatea Ministerului Culturii”. În opinia lui Ghenadie Ciobanu, preşedinte de onoare al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, parlamentar, „un Fond Naţional al Culturii este foarte necesar în Republica Moldova, ţine de strategia şi politica culturală majoră. Un astfel de Fond ar acumula banii pe care nu reuşeşte să-i acumuleze Ministerul Culturii”. Ghenadie Ciobanu a comunicat pentru JURNAL de Chişinău: „Noi mai întâi am discutat proiectul Legii privind Fondul Culturii în Comisia parlamentară pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, l-au susţinut toţi oamenii de cultură din Legislativ – Corina Fusu, Iurie Colesnic, Ion Hadârcă, Oleg Serebrian. Apoi am propus proiectul Legii privind Fondul Culturii în actualul Parlament, dar nu a fost aprobat. Proiectul trebuie sprijinit în viitorul Parlament, trebuie să mai lucrăm la el împreună cu Ministerul Finanţelor, în vederea adaptării acestuia la legislaţia noastră, în special privind mecanismul de percepere a taxelor”. Proiectul trebuie sprijinit în viitorul Parlament „Fondul Naţional al Culturii trebuie să fie un parteneriat între societatea civilă şi reprezentanţii statului, adică să fie nemandatar. Dacă ar fi o organizaţie de stat, degeaba s-ar face, pentru că bugetul e una, iar posibilităţile nebugetare sunt cu totul altceva. Ca să accesăm fonduri europene, avem nevoie de un astfel de Fond al Culturii, nemandatar, căci fundaţiile străine nu colaborează cu organizaţii de stat”, a mai accentuat Ghenadie Cobanu, care consideră că „nu ar exista nici un fel de paralelisme cu Ministerul Culturii – lucrul acesta e confirmat de activitatea de succes a Fondurilor Culturii din ţările UE. Proiectul legii privind Fondul Culturii trebuie neapărat sprijinit în viitorul Parlament. Ar fi pentru noi o premieră”. O premieră amânată de douăzeci de ani şi pe care mulţi oameni de cultură nu vor apuca s-o mai vadă transpusă de pe hârtie în realitate.

Irina Nechit

Avem nevoie nu doar de edificii, dar şi de instituţii de cultură

În raionul Criuleni s-a ştiut întotdeauna a promova tradiţiile culturale, indiferent de vremuri şi mijloacele financiare aflate la dispoziţie. Un merit aparte le revine autorităţilor din cadrul administraţiei publice locale care, încurajând promotorii frumosului din Criuleni, le-au creat şi condiţii adecvate pentru perpetuarea tradiţiilor. Argumente ne oferă Elena Frumosu, şefa Secţiei raionale cultură.

- Dna Frumosu, există o teză conform căreia viaţa spirituală a unei comunităţi prosperă acolo unde, în afară de biserică, este şi un cămin cultural fastuos, cu foarte multe locuri în sală şi cu scenă largă. Cât de valabilă este această teză?
- Atunci când vorbim despre Casele sau Căminele de cultură, eu pun accentul pe instituţia de cultură, nu pe edificiu. Pentru că la noi se atestă confuzii în acest sens. Edificiul poate să fie într-o stare perfectă, dar să nu existe nicio activitate în incinta lui. Şi viceversa. De exemplu, noi în prezent avem o Casă de cultură în stare avariată în satul Bălăbăneşti şi perfectăm actele prin care să declarăm avariat şi Căminul cultural din Izbişte. Dar anume în aceste două sate se desfăşoară o activitate artistică efervescentă. La Bălăbăneşti avem un minunat colectiv artistic, „Măleanca”, iar la Izbişte – un director entuziast care dirijează mai multe colective de amatori, şi un cor de copii va fi lansat în perspectiva apropiată. Mai grav este că avem sate unde nu sunt case de cultură şi oamenii vor să aibă asemenea centre. De exemplu, locuitorii din Paşcani caută în prezent bani pentru reproiectarea unui fost cămin cultural, dar aceste lucrări sunt scumpe şi, deocamdată, nu ştim cum va fi soluţionată această doleanţă a păşcănenilor. Iată, deci, că nu putem vorbi despre o interdependenţă absolută dintre local şi activismul cultural al unei comunităţi.

- Aţi vorbit despre satele mai mari, în care ar exista şi un potenţial mai mare, dar în raionul Criuleni sunt şi localităţi mai mici în care populaţia este foarte pasionată de valorile culturale. De exemplu, Răculeşti, Bălăşeşti…
- Recent am vizitat localitatea Răculeşti pentru a vedea cum decurg lucrurile şi am constatat că autorităţile locale, impulsionate de tineret, au început să acorde mai multă atenţie vieţii culturale a satului. Am fost a Căminul cultural şi am aflat că localnicii vor cu nerăbdare să-l transforme într-un centru de cultură şi tineret. Au efectuat primele lucrări de reparaţie, au amenajat o sală de festivităţi, o sală disco, deci, s-au pornit lucrurile. În satul vecin Bălăşeşti, unde în prezent se repară Casa de cultură, le-am sugerat nu uite de patrimoniul cultural şi ca, pe lângă lucrările de tencuire şi zugrăvire, să restabilească ornamentele din ghips de pe pereţii localului.

- Una dintre cărţile sonore de vizită ale raionului Criuleni este Festivalul internaţional folcloric „Meşterul Manole”. Cum vă reuşeşte organizarea evenimentului în condiţii de austeritate financiară?
- Festivalul „Meşterul Manole” este un eveniment organizat o dată la doi ani şi ne focalizăm toate eforturile pentru a nu-l abandona. Ultima ediţie s-a ţinut anul trecut, iar acum lucrăm deja la ediţia din 2011. Pentru aceasta, din bugetul raional şi din alocările republicane am creat o rezervă financiară. Dar contăm, bineînţeles, şi pe sponsori. Sunt mulţi oameni care vor să ne ajute, care ne oferă din tot sufletul susţinere, în limita puţinului pe care îl au, pentru a prelungi viaţa acestui festival. „Meşterul Manole” nu e doar o sărbătoare muzicală. Aici este promovată întreaga gamă a tradiţiilor: vin meşterii populari din republică şi de peste hotare, facem cunoscute tradiţiile gastronomice. Este un festival bine cunoscut pe meleagurile noastre şi în niciun caz nu vom renunţa la organizarea lui, oricât de greu ar fi.

- Exodul oamenilor de cultură din provincie spre capitală, dar şi peste hotarele republicii, nu a ocolit nici Criulenii. Cum vă descurcaţi în aceste condiţii?
- Într-adevăr, talentele culturii regionale, începând din anii `90, au plecat masiv din localităţile R. Moldova, dar vreau să vă spun că, în ultimii doi ani, noi am devenit mai atractivi pentru specialiştii tineri. De exemplu, la Centrul raional de cultură au fost angajaţi în câmpul muncii trei tineri specialişti – un coregraf, un conducător de studio teatral şi un pictor. La capitolul profesionalism avem o serie de pârghii pentru a-i susţine pe cei care vor să devină foarte buni. Cu ajutorul Centrului Naţional de Cultură Populară sunt organizate diverse stagii şi traininguri. În acest context, chiar în acest weekend, la noi va avea loc o întâlnire şi un schimb de experienţă între oamenii de cultură din raioanele Hânceşti şi Criuleni.

- Vă mulţumim şi vă dorim mult succes!

Timpul. Andrei Loghin

Încă o problemă pentru R. Moldova: „arheologia neagră”

Vineri, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea privind protejarea patrimoniului arheologic. Mariana Şlapac, vicepreşedintă a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, că legea are drept scop să combată „arheologia neagră” sau săpăturile arheologice ilegale.

În acest context, Sergiu Musteaţă, directorul Centrului de Cercetări Arheologice din R. Moldova, a ţinut să sulbinieze faptul că legea a fost aprobată după un efort de cinci ani de zile al specialiştilor în materie. Potrivit lui, proiectul de lege a fost respins din varii motive, deşi fusese expertizat de specialişti din SUA, Franţa, Ucraina şi alte ţări. Acum legea adoptată va fi implementată prin acte normative care vor stipula un şir de sancţiuni pentru cei ce vor încerca să o încalce. El a precizat că în aşa-numita „arheologie neagră” sunt implicaţi peste 150 de căutători de comori, care nu au nimic în comun cu cercetările arheologice.

La rândul său, Gheorghe Postică, viceministru al Culturii, a constatat că noua lege prevede crearea Cadastrului Arheologic, care va lua în evidenţă strictă patrimoniul arheologic şi la care vor avea acces toate persoanele fizice şi juridice. Totodată, va fi fondată Agenţia Naţională Arheologică, organ de stat naţional responsabil de monitorizarea şi protejarea patrimoniului respectiv.

În cadrul conferinţei, a fost lansată „Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău”. Ion Ştefăniţă, coordonatorul volumului, director general al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, a spus că lucrarea pune în faţa cititorului cazuri de demolare, intervenţii degradante ilicite asupra obiectelor de patrimoniu istoric şi monumentele care se ruinează de la o zi la alta.

În urma inspectării monumentelor de arhitectură de importanţă naţională şi locală, au fost inventariate 977 de monumente din partea centrală a Chişinăului. Dintre acestea, în ultimii ani, 77 au fost demolate, iar 155 au suferit serioase intervenţii structurale ilicite. Un caz răsunător l-a constituit demolarea Conacului Teodosiu de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 160.

Timpul (N.R)

Casele de cultură, ameninţate

1st collector for Casele de cultură, ameninţate
Follow my videos on vodpod

Concurs: JURNALIŞTII PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT, ARHEOLOGIC ŞI NATURAL AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

Grupul civic pentru Patrimoniu Cultural organizează concursul
JURNALIŞTII PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT, ARHEOLOGIC ŞI NATURAL AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU
Ediţia I, Chişinău, 2010
Concursul se impune ca o modalitate de implicare în mod responsabil şi competitiv al jurnaliştilor în campania de protejare, conservare şi punere în valoare a obiectivelor de patrimoniu construit, arheologic şi natural al municipiului Chişinău.
Obiective Generale:
1. Promovarea Patrimoniului construit, arheologic şi natural al municipiului Chişinău ca factor important pentru păstrarea identităţii valorilor culturale şi naţionale, de dezvoltare durabilă, coeziune şi incluziune socială.
2. Evaluarea stării de conservare, protejare, punere în valoare a Patrimoniului cultural imobil şi natural al municipiului Chişinău.
3. Identificarea disfuncţionalităţilor şi vulnerabilităţilor în domeniul patrimoniu construit, arheologic şi natural al municipiului Chişinău
4. Promovarea unei atitudini conjugate de percepere a valorilor patrimoniului cultural imobil şi natural, de sensibilizare a publicului şi de educaţie culturală a tineretului.
Concursul se desfăşoară în perioada 25 martie 2010 – 1 septembrie 2010
Rezultatele concursului vor fi anunţate pe __ septembrie 2010 de Ziua internaţională a Patrimoniului
Înscrierea materialelor în concurs se va face pe următoarele secţiuni:
Presă scrisă, Radio, TV, Fotojurnalism, Blog.
Pentru secţiunile Presă Scrisă, Fotojurnalism şi Blog materialele se vor trimite pe adresa de e-mail: mnein_posta@yahoo.com .
Pentru secţiunile Radio, TV materialele pe suport CD/DVD se vor trimte pe adresa: Muzeul Naţional pentru Etnografie, str. Kogălniceanu, nr. 82.
Secţiunile concursului sunt:
Presă scrisă
La această secţiune se vor înscrie jurnaliştii care au publicat materiale pe tema concursului în presa scrisă din Republica Moldova.
Radio
La această secţiune se vor înscrie jurnaliştii care au realizat reportaje, ştiri, emisiuni, alte materiale audio cu o durată de la 30 secunde pînă la 30 minute (pe suport electronic- în format wav, mp3).
TV
La această secţiune se vor înscrie jurnaliştii care au realizat reportaje, ştiri, interviuri, sau documentare în format video cu o durată de la 30 secunde până la 30 minute (pe suport electronic – în format mpeg2, avi, mpeg4)
Fotojurnalism
Implică participarea în concurs cu un fotoreportaj pe tema concursului
Blog
La această secţiune se vor înscrie jurnaliştii care au realizat un blog pe tema concursului sau au publicat pe blogul său materiale specifice concursului.
REGULAMENT DE PARTICIPARE
1. Criterii de participare
La concurs pot participa autori şi grupuri de autori, jurnalişti cu vechime în muncă, cât şi studenţii facultăţilor de jurnalism.
Materialele pot fi atât în limba română, cât şi în rusă.
Participanţii vor prezenta:
- formularul de înscriere (solicitarea formularului se va face la adresa : mnein_posta@yahoo.com)
- copie xerox după buletinul de identitate
Materialele care se vor înscrie în concurs vor fi trimise prin prin e-mail sau poştă cu specificaţia “pentru Concursul JURNALIŞTII PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT, ARHEOLOGIC ŞI NATURAL AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂULUI”.
Data limită de primire a materialelor este 01.09.2010.
Este posibil ca participanţilor să li se solicite să facă dovada publicării, difuzării materialului respectiv
Plicul trebuie să conţină: formularul de înscriere completat, copie xerox după buletinul de identitate şi în funcţie de secţiunea de concurs materialul jurnalistic după cum urmează:
Secţiunea Presă Scrisă originalul ediţiei periodice, în care s-a publicat materialul sau copia xerox autentificată de redacţie.
Secţiunea Fotojurnalism: un fotoreportaj în format .jpeg (pe suport CD/DVD) pe tema concursului.
Secţiunea TV: la alegere, un material (interviu, reportaj, ştire) sau un documentar în format video (pe suport electronic – în format mpeg2, avi, mpeg4), care a fost difuzat la unul din posturile TV.
Secţiunea Radio: la alegere, un material (interviu, reportaj, ştire) sau o emisiune în format audio (pe suport electronic- în format wav, mp3) care a fost difuzat la unul din posturile radio.
Pentru secţiunea Blog se vor trimite la adresa mai sus menţionată doar formularul de înscriere completat şi copia xerox după buletinul de identitate, iar linkul blogului se va înscrie pe adresa de mail mnein_posta@yahoo.com (unde se vor menţiona şi datele de contact).
Participanţii la concurs au dreptul să prezinte la una din nominalizări un număr nelimitat de materiale. Numărul de nominalizări, la care intenţionează să participe autorul (grupul de autori) este nelimitat.

Nu se acceptă pentru participare la concurs: materialele cu caracter publicitar; materialele nepublicate, materialele deja publicate în alte ediţii (cărţi, publicaţii departamentale de utilizare limitată, pliante publicitare, etc.), materialele semnate de autori neidentificaţi.
2. Criterii de evaluare
Juriul va evalua articolele în funcţie de măsura în care acestea contribuie la obiectivul de a promova campania de salvgardare a Centrului istoric al municipiului Chişinău. De aceea, vor fi avantajate cele care sensibilizează publicul faţă de diferitele aspecte ale acestei campanii.
De asemenea, membrii juriului vor evalua articolele în baza unor criterii mai generale, precum:
• Gradul de interes pe care îl prezintă informaţiile oferite şi relevanţa acestora
• Capacitatea de a capta atenţia publicului
• Obiectivitate, grad de independenţă şi respectul faţă de principiile etice ale jurnalismului
• Originalitate
• Impactul lucrării şi beneficiile aduse publicului
• Profunzimea investigaţiei: munca de cercetare necesară colectării informaţiilor, resursele şi eforturile depuse pentru pregătirea materialului jurnalistic
• Calitatea scrierii şi a limbii
• Conţinutul informaţional al articolului – acesta trebuie să se axeze pe unul sau mai multe aspecte ale campaniei „Europa pentru pacienţi”.
• Articolele care abordează mai multe astfel de aspecte vor fi cu precădere avantajate.
3. Premii

• Premiul I – 5000 de lei
• Premiul II – 3000 de lei
• Premiul III – 2000 de lei
4. Ceremonia de decernare a premiului
În toamna anului 2010, de Ziua internaţională a Patrimoniului toţi candidaţii desemnaţi vor fi invitaţi la ceremonia de decernare a premiilor şi la un seminar organizat astfel încât să corespundă punctelor de interes comunitar.

Conace boiereşti din Basarabia

Continuăm seria de articole despre conacele boierilor şi nobililor basarabeni, începută în TIMPUL de vineri, 23 iulie 2010. Vă informam atunci că avem foarte multe vestigii istorice lăsate de izbelişte, deşi afirmăm că nu avem în republică suficiente destinaţii turistice.

1. Conacul Apostolopulo din Saharna, Rezina

A fost ridicat în secolul al XIX-lea. La începutul secolului alXX-lea aici locuia inginerul Nicolae Apostolopulo, care era

Conacul Apostulopolo din Saharna, Rezina.

căsătorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eugenia, din Cuhureşti. În cimitirul Mănăstirii Saharna odihnesc osemintele boierului Nicolae Apostulopulo, care a fost şi unul din cei mai mari mecenaţi ai mănăstirii. Monumentul de pe mormântul lui a fost executat de prietenul familiei Apostolopulo, celebrul sculptor Alexandru Plămădeală. La 1927, în conac funcţiona Şcoala de viticultură şi pomicultură, care şi-a continuat activitatea până în anii ’60. În anii 1970-1980 aici au fost transferate, pe rând, Spitalul invalizilor din cel de-al Doilea Război Mondial din Tiraspol şi Şcoala-colonie pentru fete din Dubăsari. După 1990, mai multe persoane private au încercat să cumpere complexul. Cineva l-a achiziţionat chiar şi l-a gajat la „Banca Socială”. Ulterior, banca a încercat să-l vândă. Acum, la Rezina se vorbeşte că proprietar ar fi devenit liderul social-democrat Victor Şelin.

2. Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti

Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti.

Datează de la începutul secolului al XX-lea. Include şi un parc. Conacul şi alte acareturi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află odaia pentru oaspeţi, bucătăria şi beciul. Parcul (de 3 ha) este protejat de stat, incluzând numeroase soiuri de arbori şi arbuşti din ţările europene, cele din America şi Canada, precum şi din zona Caucaz.

3. Conacul familiei Lazo din Piatra, Orhei

Este construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arhitectural

Conacul familiei Lazo din Piatra, Orhei

este apropiat de casele ţărăneşti, cu distribuirea odăilor în jurul holului central. Ultimii moşieri din această dinastie au fost Gheorghe şi Elena Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil din Rusia” Serghei Lazo. În perioada interbelică, în conac este amenajată şcoala, iar în 1967-1968, după transferarea şcolii în sediul nou, conacul este reconstruit şi transformat într-un muzeu dedicat „eroului sovietic”, fiind şi filială a Muzeului Naţional de Istorie. După ce în mai 2006 ex-preşedintele comunist V. Voronin vizitează complexul, începe reconstrucţia lui. În iulie 2007, fosta guvernare comunistă a alocat 3,9 mln. lei pentru reconstrucţia casei „eroului sovietic”. Anul trecut, Curtea de Conturi avea să constate încălcări ale legislaţiei la reconstrucţia imobilului. În 2008, alte 1,2 mln. lei au fost alocate de la bugetul de stat pentru reconstrucţie. Majoritatea istoricilor contestă mitul şi valoarea istorică ale lui Serghei Lazo.

4. Conacul familiei Bagdasarov din Piatra, Orhei

Conacul familiei Bagdasarov din Piatra, Orhei

A aparţinut familiei de nobili armeni Bagdasarov, despre care se spune că au venit în Basarabia din Turcia, odată cu Manuc Bei. La începutul secolului al XX-lea era o gospodărie tipică pentru o familie de nobili, incluzând ferme de păsări, porci, vite şi oi, precum şi terenuri de vii şi livezi. Astfel, complexul era destul de extins, fiind ocupat de acareturi de tot felul, plus o cramă în spatele conacului şi un lac în faţă. Locuitorii mai în vârstă îşi amintesc că boierul avea şi un garaj pentru maşină şi tractoare, precum şi o minicentrală electrică. După 1944, conacul a fost o vreme închisoare, după care fermele colhozului „Serghei Lazo”, depozit de cereale, iar bucătăria, o anexă la clădirea principală, este şi astăzi sediu pentru brigada de tractoare. După 1990, nepoţii boierului de la Odesa au venit să vadă ce a rămas din conac.

5. Conacul familiei Donici din satul omonim, Orhei

Conacul familiei Donici din Piatra, Orhei.

Datează din secolul al XIX-lea şi are o arhitectură modestă, apropiată de cea a caselor ţărăneşti. Include un parc şi capela familiei Donici. Aici a crescut Alexandru sau Alecu Donici (1806-1866) – clasic al literaturii române, fabulist şi traducător. Conacul din Bezeni, vechea denumire a localităţii, a fost o vreme şcoală după care, în 1976, a fost reorganizat în casă-muzeu. Colecţiile includ articole de uz casnic şi publicaţii ale timpului, precum şi documente şi fotografii legate de viaţa lui A. Donici.

6. Conacul familiei Balioz din Ivancea, Orhei
A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,

Conacul familiei Balioz din Ivancea, Orhei

la comanda boierului armean Carabet Balioz, despre care se spune că a fost administratorul şi ginerele lui Manuc Bei. Lucrările au fost începute în 1852 şi finisate peste 21 de ani, în 1873. Conacul include şi un parc, de 7 ha, cu castani, brazi, tei, precum şi plante exotice pentru RM. De asemenea, aici mai există un turn de apă pe trei niveluri, hambare, pivniţe, moară, grajduri, fierărie şi alte anexe. În 1941, urmaşii lui Balioz s-au refugiat peste Prut, iar conacul a fost folosit de noua administraţie ca spital militar, baie, bibliotecă, precum şi în alte scopuri. O parte din averea boierului a fost furată şi dezasamblată de localnici. În 1975 a fost luat sub protecţia statului, iar în 1984 complexul a fost transformat în Muzeul Meşteşugurilor Populare, filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. În acelaşi an au început lucrările de restaurare a conacului, care aşa şi nu au fost finisate. Şi astăzi acest conac se află în restaurare, iar terenul şi anexele – în litigiu. În 1996, Ministerul Culturii şi Ministerul Agriculturii au transmis la balanţa Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală toate construcţiile complexului, care se aflau în gestiunea Gospodăriei Agricole „Ivancea” (moara cu abur şi oloiniţa, casa morarului, depozite, grajduri şi alte construcţii gospodăreşti), toate aflate într-o stare deplorabilă. În 2006, „Casa Vinului” SRL a început un alt proiect de restabilire a conacului. Numai că ţăranii din localitate dispută acum cota-parte din terenurile şi anexele transmise de fosta gospodărie agricolă muzeului.

7. Conacul familiei Ciolac-Malski din Bahmut, Călăraşi

Conacul familiei Ciolac-Malski din Balmut, Călăraşi

A fost construit în secolul al XIX-lea în stil neoclasic. În forma iniţială dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rânduri de castani şi pini. Includea un parc cochet cu arbori şi arbuşti exotici şi un lac. Actualmente, conacul este prefăcut într-un morman de gunoi.

8. Conacul familiei Ralli din Dolna, Străşeni

Conacul familiei Ralli din Dolna, Străşeni Detaliu

Datează de la începutul secolului al XIX-lea şi a aparţinut familiei Ralli. Are o arhitectură tradiţională şi este cunoscut, mai ales, ca locul pe care îl frecventa poetul rus A. S. Puşkin, între anii 1820-1823, în timpul exilului său în Basarabia. Anume acest aspect a salvat conacul de la distrugere şi i-a oferit protecţionism din partea statului sovietic şi a guvernărilor care au urmat după independenţă. În 1849, Ivan, unul dintre cei cinci fii Ralli, cu care Puşkin s-a aflat în relaţii bune, construieşte o nouă biserică în sat şi restaurează gospodăria veche a tatălui său. După venirea ruşilor, în 1946, conacul este transformat în muzeu, ulterior devenind filială a Casei-muzeu „A. S. Puşkin” din Chişinău. În anii ’70 ai secolului al XX-lea este reconstruit radical. Majoritatea exponatelor muzeului sunt aduse de la Sankt Petersburg şi Chişinău. În ultimii ani, clădirea a mai suferit o reconstrucţie, cu suportul Companiei ruse „Lukoil”.

9. Conacul familiei Gonata din Zberoaia, Nisporeni

A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,

Conacul familiei Gonata din Zberoaia, Nisporeni

fiind proprietatea moşierului Alexandru Gonata. O vreme aici a locuit ginerele boierului, unul dintre cei mai în vârstă doctori de pe crucişătorul „Nazarin”, C. N. Crăciunescu, decedat în Războiul Ruso-Japonez, în 1905. În perioada sovietică a fost folosit ca spital sătesc, fără a fi protejat de stat.

10. Conacul din Răspopeni, Şoldăneşti

Conacul din Răspopeni, Şoldăneşti.

Datează din secolul al XIX-lea. Nimeni de la Academia de Ştiinţe a R. Moldova şi Ministerul Culturii nu i-a studiat istoria şi nu ştie cui a aparţinut. Localnicii îi spun „curtea lui Andriano”. În perioada sovietică a fost spital, acum este abandonat.

Valentina Baciu, Timpul.md, Foto. Agentia de inspectare si restaurare a monumentelor

Cinematografia în impas!-Cultură

more about “Cinematografia în impas!-Cultură“, posted with vodpod

Luceafărul lui Loteanu

Acum 24 de ani, regizorul Emil Loteanu a realizat unul dintre cele mai frumoase şi de succes filme despre poetul Mihai Eminescu. Echipa Jurnal TV i-a provocat pe actori să îşi amitească despre acei ani.

more about “Luceafărul lui Loteanu“, posted with vodpod