20 YEARS OF DIPLOMATIC RELATIONS BETWEEN MOLDOVA AND THE UNITED STATES

The Republic of Moldova and the United States of America mark today 20 years of diplomatic relations. After the dissolution of the Soviet Union in 1991, the Republic of Moldova gained its independence on August 27 the same year. The USA recognized the independence of Moldova on December 25, 1991. The American Government opened an Embassy in Chisinau in March 1992. The Republic of Moldova opened its Embassy to Washington in December 1993.

Five Moldovan Ambassadors served in Washington until now. The current Ambassador to Washington is Igor Munteanu who was appointed in 2010. From the other side, the United States has had eight Ambassadors to Moldova. William H. Moser is the current US Ambassador to Chisinau, appointed in August 2011.

The countries have developed strong political and economic ties during the years. One of the most important economic agreements signed between sides was the $262 million 5-year Millennium Challenge Corporation Compact for economic development and investment projects. The assistance was offered in January 2010.

U.S. Agency for International Development (USAID) was launched in 1992 as an assistance program to support the transition in Moldova. It encourages the societal health and safety, tries to foster democratic processes and helps to restructure and privatize the key industries to strengthen the economic growth.

The United States of America initiated many academic exchange programs. High school and university students, scholars and researchers from Moldova have had the possibility to spend time in the USA in order to taste the American culture. Programs like FLEX, Fulbright, Muskie, UGRAD, Benjamin Franklin, IVLP, and Open World are among those which helped the Moldovans experience the American society. The goals of these programs are to encourage and develop mutual understanding between the United States and Moldova.

Peace Corps program was established in 1993. Ever since, more than 1,080 American volunteers served in Moldova. Currently, there are 120 Americans volunteering in Moldova.

Information centers, American Corners and Alumni Resource Centers were opened throughout Moldova over the past years. The agencies are committed to support the people’s initiatives and projects.

The Republic of Moldova has developed a Partnership for Peace with the American state of North Carolina. The agreement is supposed to facilitate co-operation in realms of civil emergency operations, academic, scientific and cultural exchanges and co-ordination of governmental and non-governmental organizations. Their official partnership was established in April 1999.

The United States of America has invested a lot in Moldova. On the market activate about 200 companies. Some of the major enterprises with American capital are Sun Communications, DAAC Hermes Group, Green Hills, Liar, Horizon Capital and many others. In order to consolidate the investment co-operation policies between the USA and Moldova, the countries established a Joint Economic Task Force in 2003.

Four Moldovan community organizations were founded in the United States of America. They are designed to promote Moldova’s image within the US.

In 20 years of diplomatic relations, the Republic of Moldova and the United States of America have developed strong ties. Lots of official visits were made by statesmen during the years. The most important recent visit to Moldova was the one of U.S. Vice President Joe Biden in March 2011. He addressed the nation with a message of support and friendship from the American people.
By Valeriu Gonta, Moldova.ORG (Moldova)
February 28, 2012

CASA DE CULTURĂ – MODEL DE CONSOLIDARE A COMUNITĂŢII LOCALE PRINTR-UN PARTENERIAT CIVIL

UNESCO Country Programming Document THE REPUBLIC OF MOLDOVA 2009 – 2011

Salvam Rugina!

Comisia specială în frunte cu Tudor Zbîrnea a decis că expoziţia de artă “Rugina” va rămîne pe locul ei, în aer curat, pe str. Ghidighici, 3. Dar pentru altă parte a expoziţiei (“Secolul XX”) trebuie de găsit un loc potrivit. După procesul verbal ultimul cuvînt va fi spus de catre Parlament. Apoi trebuie să fie făcut un plan de zonare şi amenajare a teritoriului pentru Rugina.
1 februarie 2012

Lutierii care fac lemnul să cânte

Există la Gura Galbenei, Cimişlia, o dinastie de meşteri de instrumente muzicale cunoscută în lumea întreagă.

Fruntea ei este Nicolae Dron, vestit cobzar din sudul Moldovei, un om de o cultură aleasă şi un mare sufletist, tată a 11 copii, patru dintre care (Mihai, Eugen, Igor şi Ştefan) au pornit pe urmele lui – confecţionează instrumente cu coarde. Apropo, toţi copiii săi (şapte băieţi şi patru fete) au trecut prin Şcoala de arte din Cimişlia, iar el, discipol al celebrului traducător Igor Creţu, scrie şi poezii, reuşind să editeze câteva plachete de versuri.
Despre dinastia Dron am aflat de la Galina Buinovschi, directoarea Liceului-internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”. Ea ne spunea că, graţie lui Mihai Dron, care actualmente însuşeşte în Elveţia nobila şi rarisima meserie de lutier (creator de instrumente cu coarde – viori, viole, violoncele), biblioteca şcolară a instituţiei s-a ales cu partituri pentru vioară şi o violă aduse din această ţară.

Un Stradivarius al Moldovei
Discipol al regretatului meşter de viori Vladimir Dodon din Călăraşi, Mihai Dron a absolvit cursurile de lutier în atelierul lui Nicolae Ciurba din Reghin, România, iar ulterior a obţinut o bursă de studii la Şcoala de lutieri din Brienz, Elveţia. În prezent este student în anul IV şi visează să se întoarcă acasă, ca să ridice nivelul artei de confecţionare a instrumentelor muzicale cu coarde în R. Moldova împreună cu fraţii săi.
Prima vioară a făcut-o la numai 12 ani, în atelierul lui Vladimir Dodon, unde a ajuns, fiind îndrumat de muzicologul Ion Păcuraru. Pentru comparaţie, amintim că Antonio Stradivarius a confecţionat prima vioară la 13 ani. Însă el nicidecum nu încearcă să se compare cu marele maestru. „Vreau doar să devin un meşter bun. Iar dacă e să mă întrec cu cineva, pot spune un singur lucru: doresc să mă autodepăşesc”, afirmă Mihai Dron.

De la Reghin la Brienz
Când a terminat de confecţionat prima vioară, Vladimir Dodon i-a spus: „Să nu pierdem timpul – ne apucăm de a doua…”. Însă Mihai a făcut concomitent alte două viori. Cu acestea, în 2007, a participat la ediţia a IX-a a Expoziţiei internaţionale de artă modernă „Ax-Art”, de la „Moldexpo”, unde a obţinut o diplomă a Ministerului Culturii. Ambele instrumente au fost înalt apreciate de maestrul Nicolae Botgros, de directorul Fabricii de instrumente muzicale „Hora” din Reghin, România, Nicolae Bâzgan, şi de lutierul român Dumitru Fărcaş. „Prima vioară, confecţionată de el, Mihai n-a dat-o nimănui, iar cea de-a doua a dăruit-o familiei Emciuc din Bălţi, familie care are tot 11 copii”, îşi aminteşte tatăl său, Nicolae Dron.

Ştefan Dron şi Victor Botnaru

Treptat, numele său a devenit cunoscut în lumea întreagă. Într-o zi, s-a pomenit cu o delegaţie din Elveţia, care a realizat un reportaj din atelierul său. Mai târziu, elveţienii au revenit şi l-au rugat să le dea două viori. Peste puţin timp, în august 2008, el a aflat că a devenit câştigătorul unui concurs internaţional al Şcolii de lutieri din Brienz, Elveţia, unde a obţinut şi o bursă de studii. În 2010, Mihai este declarat, în cadrul şcolii, cel mai bun elev şi obţine un nou record în domeniul dat. Este prezentat la diverse posturi TV din Moldova, Rusia, Germania, SUA, Israel, Franţa etc.

„Vorbesc cu lemnul şi văd vioara din interior”
Întrebat care sunt secretele marilor maeştri şi ale meseriei sale, Mihai, de obicei, răspunde: „Nu există secrete, sunt lucruri pe care noi încă nu le cunoaştem. Există tehnici de prelucrare a lemnului precum, şi cele de însufleţire. Vioara mea este ceea ce gândesc, ceea ce simt. Vorbesc cu lemnul şi văd vioara din interior. Cred că trebuie să ai simţul elasticităţii”, afirmă el. În total, tânărul şi iscusitul lutier a confecţionat peste 30 de viori, viole şi un violoncel, multe instrumente fiind mânuite azi de câtre solişti-instrumentişti virtuozi din diverse ţări ale lumii. Aflându-se în Elveţia, el a efectuat vizite de studii la şcolile de profil din Italia, Germană, Franţa şi Anglia. Fiind un tânăr talentat, disciplinat şi de încredere, la şcoala din Brienz a devenit responsabil de depozitul în care se păstrează operele lutierilor de vază. Este apreciat de ex-ministrul Culturii, muzicologul Ion Păcuraru, de lutieri ca Serghei Goluboki din Ucraina, Waldemar Spengler din Germania, Dumitru Fărcaş şi Nicolae Ciurba din România ş.a.

Pe urmele tatălui şi ale fratelui
Alături de tatăl lor, în atelierul familiei lucrează fraţii lui Mihai – Igor, Eugen şi Ştefan. Igor şi Eugen au absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, dar au fost atraşi de meseria părintelui şi a fratelui lor. Ei confecţionează cobze. Au şi câteva viori, meşterite sub îndrumarea lui Mihai şi a maestrului Nicolae Ciurba. Ştefan, de numai 14 ani, a îndrăgit şi el cobza. Împreună cu tatăl său şi în colaborare cu meşterii Ion Borş şi Nicuşor Mardare au făcut cobze pentru mai mulţi interpreţi de muzică lăutărească. Pentru a-şi perfecţiona măiestria, ei au efectuat nenumărate vizite la cobzarii din România, unde s-au întâlnit cu Constantin Negel şi Vasile Ursache, precum şi cu alţi rapsozi renumiţi de peste Prut. Atelierul lor a fost vizitat de către cobzarul Marin Ganciu, care a procurat un instrument pentru unul dintre discipolii săi de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Ei visează să confecţioneze atâtea cobze, de câte va fi nevoie în Republica Moldova.

Ion Păcuraru: „Mihai Dron este primul lutier profesionist din R. Moldova”
Precum spuneam mai sus, muzicologul Ion Păcuraru a fost cel care l-a îndemnat pe Nicolae Dron să-şi dea fiul la studii în atelierul regretatului Vladimir Dodon. Contactat de noi, el ne-a spus următoarele: „Mihai Dron este, cu certitudine, un talent şi, în acelaşi timp, primul lutier profesionist de la noi. Mă bucur că va reveni acasă. În Republica Moldova vioara e un instrument naţional, nu numai unul universal. Mă bucur că i-am făcut cunoştinţă cu Vladimir Dodon şi succesul său nu s-a lăsat mult aşteptat..”.

Sperăm că despre dinastia Dron se va vorbi mult şi bine, pentru că ei vor face în continuare ca lemnul să cânte pentru noi şi pentru o lumea întreagă…

Nicolae Roibu, Timpul

На белом коне и всегда впереди

Чуть больше года назад не стало Семена Шойхета – заслуженного архитектора Молдовы, участвовавшего в разработке генерального плана Кишинева, Бельц, Рыбницы (и не только), подарившего нам много известных зданий и памятников жертвам холокоста по всей республике.
Семена Шойхета любили все – семья, друзья, коллеги. Ему симпатизировали даже те, кто встречался с ним всего один раз. «Он всегда был душой компании, умел настраивать людей на работу по своему примеру – на белом коне и всегда впереди!» – делились впечатлениями 19 января друзья и коллеги самого известного советского архитектора Молдовы. Вечер памяти проходил в еврейском культурном центре «Кедем», собственно, там же можно было посетить и выставку, посвященную Шойхету: архивные фотографии, чертежи, наброски с легкой, как заверяют коллеги, руки изящных изгибов зданий ДК железнодорожников, Цирка, самого здания «Кедема» (до войны там располагалась синагога «Лемнэрия») и других сооружений.
Отстаивать принципы – сложно

На вечере памяти присутствовала и вдова Семена Михайловича – Алла Шойхет: «Мне приятно, что моего мужа помнят и любят на родине. Я была рада увидеть на мероприятии его старых друзей, коллег, учеников, пообщаться с ними, почувствовать некую преданность».
Семен Михайлович более 50 лет проработал в Государственном проектном институте «Молдгипрострой» (теперь «Urbanproiect»), участвовал в разработке генплана Кишинева, утвержденного в 1969 году, и консультировал по плану за 2005 год (ныне действующий генеральный план города, принятый в 2007 году. – Прим. автора). Естественно, на мероприятие были приглашены и его коллеги. «Семен Михайлович находился почти у самых истоков института, – говорит Юрий Повар, директор «Urbanproiect». – В моем дипломе стоит его подпись, это он впустил меня в мир архитекторов. Два раза институт был удостоен Государственной премии, и одна из них – это стопроцентная заслуга Шойхета. А здание Цирка останется в истории архитектуры на века. Ведь его построили как объединяющее звено, связавшее две части столицы. Это было знаковое событие!».
Понятно, что в наше время, помимо здания Цирка и ДК железнодорожников, которые навсегда вплелись в канву Кишинева, многие культовые здания советской архитектуры смотрятся несколько отстраненно. Речь не о простых многоэтажках. Семен Михайлович спроектировал здание Министерства сельского хозяйства, зал заседаний парламента, нынешний лицей имени Г.Асаки. Кому-то сегодня эти здания не нравятся, ведь они вызывают ностальгию о цветущем и просторном Кишиневе 70-х, но тем не менее во времена строгой советской архитектуры разрешение на постройку даже таких зданий приходилось получать чуть ли не с кровью. «Тогда были против излишеств в архитектуре и даже украсить простое прямоугольное здание такими панелями, как на лицее Асаки, было нелегко, – говорит Владимир Бокачев, главный архитектор «Urbanproiect». – За проспект Мира Шойхета вообще отчитали в Москве: мол, к чему такая ширина, это разбазаривание государственных земель! Зато не зря именно проспект Мира стал самой любимой «красной дорожкой» в Кишинев».
Надежда на орден

«Человек живет, пока его помнят. Многие ходят мимо зданий, построенных Шойхетом, и даже не знают об этом, но, пока живут эти здания, – живет и их создатель. А значит, Семен Михайлович будет жить в сердцах кишиневцев всегда!» – сказал известный предприниматель, писатель и художник Яков Тихман.
«При жизни Семену Михайловичу не успели вручить Орден Республики, но в феврале этого года, надеемся, он все-таки будет вручен, пусть и посмертно, – заверил Александр Билинкис, нынешний сопредседатель Еврейской общины Молдовы. – И табличку памятную на здании «Urbanproiect» повесим. И еще, я обещал Семену Михайловичу, что верну общине историческое здание еврейского культурного центра, то есть «Кедема (сейчас дело о собственности здания находится в суде. – Прим. автора). Значит, во что бы то ни стало постараюсь вернуть!»
Знай наших
Семен Михайлович Шойхет (1.01.1931-24.12.2010) родился в еврейской семье в Дубоссарах. Заслуженный архитектор РМ, лауреат Государственной премии, был награждён государственными наградами – медалью «Слава Труда» (Gloria Muncii), орденом «Почёта» (Ordin de Onoare). Лидер возрождения еврейской общины. Под его началом были разработаны генпланы всех крупных городов Молдавии.
Наталия Журминская AIF